Preotul Romul Grecu, în temniţa comunistă
S-a născut la 16 octombrie 1913, în localitatea Răhău, judeţul Alba, într-o familie de credincioşi ortodocşi. După absolvirea Liceului „Aurel Vlaicu” din Orăştie, între 1930 şi 1935, tânărul Romul a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, obţinând licenţa cu distincţia „magna cum laude”.
La 15 martie 1936, în capela mitropolitană din Sibiu, a fost hirotonit ca preot pe seama Bisericii Răhău I. Aici a susţinut o amplă activitate misionară şi pastorală, lucrând mai ales în organizaţia preoţească din eparhie, pentru care a fost apreciat de mitropolitul Nicolae Bălan.
După instalarea regimului comunist a adoptat o poziţie de pasivitate faţă de iniţiativele autorităţilor de implicare a preoţilor în „activităţile obşteşti”. Alături de alţi clerici şi credincioşi a refuzat să se implice în „campania de socializare a agriculturii”, fapt pentru care a fost arestat în 10 martie 1959. La percheziţie i s-au reţinut publicaţii ale Asociaţiei Preoţeşti din Arhiepiscopia Sibiului, deoarece erau considerate „legionare”.
În baza acestui „corp delict” şi a acuzaţiei de „uneltire contra ordinii sociale”, la 26 mai 1960, a fost condamnat de Tribunalul Militar Braşov la 15 ani de muncă silnică.
A cunoscut închisorile din Hunedoara, Jilava, dar mai ales pe cea din Aiud. A fost eliberat la 17 aprilie 1964.
(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)
