Prigoana comunist-ateistă

Legea nr. 119 din 11 iunie 1948

CAP. 1 Obiectul nationalizarii ART. 1 Se nationalizeaza toate bogatiile subsolului care nu se gaseau in proprietatea Statului la data intrarii in vigoare a Constitutiei Republicii Populare Romane, precum si intreprinderile individuale, societatile de orice fel si asociatiunile particulare industriale, bancare, de asigurari, miniere, de transporturi si telecomunicatii, enumerate mai jos, dupa criteriile indicate pentru fiecare categorie: 1. Intreprinderile siderurgice, de metalurgie, neferoase si de laminat, prevazute in lista anexa Nr. I. 2. Toate intreprinderile din domeniul metalurgiei prelucratoare cu peste 100 de salariati. 3. Intreprinderile prelucratoare de metale, santierele navale, intreprinderile producatoare de instrumente de precizie si de material electrotehnic, garajele si atelierele […]

Realizarea condițiilor propice pentru declanșarea „reeducării”

În Piteşti reeducarea n-ar fi putut da rezultate dacă nu erau realizate câteva condiţii prealabile: teroarea; izolarea, surpriza, lipsa răspunderii.Foamea făcuse din acei tineri schelete. Raţia zilnică de mâncare nu atingea 800 de calorii.

Cum a apărut ideea de „reeducare”?

Este necesar să ne oprim puţin aici asupra noţiunii de „reeeducare”, întrucât ea – ca şi alte noţiuni universal-valabile cum ar fi libertate, democraţie, justiţie, adevăr, lege, om – are în contextul marxism-leninismului un cu totul alt conţinut.

Necesitatea studierii fenomenului Pitești

Fenomenul Piteşti trebuie bine cercetat şi studiat de jurişti, de psihologi, de preoţi, de oameni de ştiinţă şi de oameni politici, căci pe toţi îi interesează şi cu toţii trebuie să-şi dea verdictul.

Acesta este fenomenul Pitești!

Iată cum prin tortură este posibil să ţi se schimbe total optica. Celulele nervoase îşi inversează circuitul electronic. Omul, în loc să-l urască pe duşmanul care l-a adus în starea aceasta de distrugere fizică şi morală, ajunge să lupte împotriva propriei persoane, împotriva propriei lui existenţe.

Angajarea ca activist al reeducării

Când Ţurcanu considera că ai reuşit să te autoprosteşti, să te autoconvingi de propriile absurdităţi pe care le-ai debordat, treceai la partea a doua a „reeducării”. Aceasta era faza de informator de mare performanţă.

Adâncurile şi tehnica demascărilor

După ce zile, săptămâni, sau luni întregi suportai tortura neîntrerupt şi sufletul din tine îl simţeai ţăndări făcut, urma „autodemascarea”. Primeai o frunză de săpun pe care iţi notai ideile principale. Apoi treceai în camere mari unde existau mese, scaune şi unelte de scris.

Tehnica spălării creierului

Înainte de a intraîn subiectul propriu zis al „tehnicii spălării creierului ” – unica invenţie de care a fost capabil comunismul – trebuiesc ştiute câteva lucruri. 1) Din naştere, fiecare om are o anumită doză de tărie spirituală este suficientă numai lui.

„Autoreeducarea „, „Reeducarea „- Dezumanizarea

Educaţia este un ansamblu de măsuri care determină un anumit proces psihologic prin care părinţii sau alte persoane interesate de viitorul unui tânăr, îi insuflă acestuia principii de comportament în viaţă. Prin educaţie se urmăreşte a se realiza un cetăţean cât mai corect şi folositor societăţii.

Pregătirea psihologică pentru marea dezumanizare

Una din metodele de teroare era cea a necesităţi lor fiziologice. Nu intrai bine în WC că gardianul începea sâ strige cât îl ţinea gura să ieşi. Eu, dintr-un simţământ de pudoare, la care se adăuga şi un mod personal de funcţionare a organismului, nu puteam să-mi fac necesităţile în cameră în hârdău spre a mirosi toată ziua acea duhoare insuportabilă de fecale şi urină în descompunere.

Reeducarea ca formă „artistică” maladivă

A existat in Gulagul romanesc un fel de teatralitate a detentiei, vizand modul in care aparatul represiv a dorit sa se manifeste si intr-o forma „artistica” maladiva; asa cum a existat un ceremonial al sarbatorilor crestinesti, dar nu numai, pe care detinutii au incercat nu doar sa si-l asume, ci si sa-i dea o maretie de spectacol interzis.

Psihologia reeducării de la Aiud

Presiunile exercitate, la Aiud, de colonelul Crăciun, nu erau brutale, erau rafinate, mai mult psihologice, reductibile la două: uzarea nervoasă, prin izolarea la Zarcă şi şantajul:

Scopul reeducării: omul nou, fără Dumnezeu

În strictul sens al cuvântului, reeducare sună acceptabil, dar pentru comunişti avea cu totul alte conotaţii. Echivalentul în viziunea lor era aducerea omului liber – făcut de Dumnezeu şi înzestrat cu numeroase calităţi, având chiar şi o scânteie de divinitate – în postură de sclav, de om fără voinţă, de om fără Dumnezeu.

Filozofia celor reeducați

Cei ce au fost „reeducati” (dezumanizati) şi transformaţ ide acum în roboţi la ordinele lui Turcanu, ne mai ţineau câte o cuvântare, zicându-mi mie şi celorlalţi torturaţi:

Autodemascarea intimă

Într-o seară, Turcanu a adus în cameră mai mulţi studenţi. Apoi a închis usa, rămânând şi el în cameră. L-a luat în primire pe primul, zicându-i: -Hai, măi banditule, fă-ţi demascarea!

Supliciul – Pregătirea victimelor pentru demascare

Câteva zile nu s-a găsit nimeni care, să ceară el, să-şi facă demascarea. Au urmat noi ameninţări, noi presiuni. Au urmat apoi provocări individuale. Am fost chemat, am fost somat, am fost înjurat.

Reeducarea ateistă pentru o lume „nouă”

Zi de zi ne treceau la televizor prin fata ochilor noi si noi realizări comuniste: tăierea unui drum în munti în judetul Arges, barajul si lacul Bicaz, termocentrale, fabrici si orase noi.

Demascarea

Demascarea era sistematizată, ca să zic aşa. Fiecare om trebuia să declare ce nu spusesa la Securitate, sau auzise de la alţii, fapte care interesau (Securitatea): era demascarea exterioară. Se punea un accent deosebit pe oameni, pe armament şi pe materiale subversive – cărţi.

Etapele reeducării

Reeducarea avea patru mari etape: 1.distrugerea rezistenţei oamenilor prin forţă, până la „şocul revoluţionar”, adică până la cedare, până la acceptarea reeducării.