Despre Ţurcanu mă simt incapabil să vorbesc prea mult, căci nu am suficiente date despre acest om. Cred că a fost un egocentrist dornic de putere şi parvenire cu orice preţ, prin orice crimă. Şi totuşi nu ar fi ajuns un criminal dacă nu intra în puşcărie şi dacă nu considera că trebuie să se răzbune pe aceia care-i distruseseră cariera politică şi familia. Trecerea sa prin Frăţiile de Cruce fusese episodică, şi la o vârstă atât de fragedă încât nu a putut fi cu nimic influenţat. De ce nu a fost şi el un reacţionar? De ce s-a înscris fără rezerve în Partidul Comunist? Credem că pe de o parte sufletul său corespundea urii şi răzbunării pe care o propagă comunismul, pe de altă parte calapodul său intelectual era croit după măsura materialismului istoric şi, în fine, că dictatura comunistă îi satisfăcea setea lui nemăsurată de putere.Intrase în diplomaţie, dar era ros de ambiţii mari.

Faptul că ţinuse să se asigure că nu se va afla de trecerea sa scurtă prin Frăţiile de Cruce dovedea deja o anumită perversiune a caracterului lui. Orgoliul, egoismul şi răzbunarea l-au transformat în unealtă criminală. Era inteligent şi voluntar. Era plin de energie şi dinamism. În timpul somnului, la Piteşti, avea cumplite coşmaruri care-l chinuiau şi striga, urla, gemea şi lovea, în timp ce chipul lui se desfigura şi se descompunea. Ţurcanu în timpul coşmarelor era mai oribil decât criminalul lucid. Undeva în sufletul lui se ascundeau trădarea şi slugărnicia. Dacă nu i s-ar fi promis libertatea şi puterea nu ar fi fost capabil de efortul pe care l-a depus.

Când a fost pus în lanţuri şi acuzat de toate crimele săvârşite, el a avut un şoc. A acceptat însă să fie ţap ispăşitor pentru cauza partidului. I s-a promis încă o dată că va fi liber şi puternic. În acele împrejurări a trecut printr-o cameră din Jilava şi când deţinuţii au aflat cine este, l-au împroşcat cu acuzaţii şi insulte. A tăcut dar a cerut să fie scos dintre deţinuţi.

A scris mii de pagini în care a relatat tot ce s-a petrecut, cu cine a lucrat, cine l-a iniţiat, cum a procedat dar toate aceste declaraţii au dispărut şi anchetatorii au întocmit o declaraţie cum au vrut ei, pe care el a semnat-o. În esenţă, se spune aşa: „Eu împreună cu un grup de deţinuţi am primit ordin să compromitem Partidul Comunist prin acte criminale. Ordinul a venit de la Horia Sima prin Nicolae Pătraşcu, Vică Negulescu şi Costache Oprişan. Mi s-au dat indicaţii precise cum să procedez. Au fost cumpăraţi în acest scop directorul, doctorul şi temnicerii din penitenciarul Piteşti. Totul trebuia să fie secret şi să pară a fi opera Partidului Comunist, ca astfel acesta să fie calomniat. Am trecut astfel la acţiune împreună cu…”.

Deci s-au format două loturi de acuzaţi: deţinuţii şi administraţia penitenciarului. Au fost mulţi deţinuţi anchetaţi dar au intrat în boxa acuzării numai vreo douăzeci. Ţurcanu, când a apărut la proces, era de nerecunoscut. Capul lui masiv era acum un schelet descompus. A refuzat să vorbească în instanţă. A fost condamnat la moarte, el şi alţi câţiva, şi au dispărut fără urme.

(Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii