Prima victimă a înşelăciunii – studentul Alexandru Bogdanovici, zis Şura
Studentul Alexandru Bogdanovici (Şura) era fiul unui comunist din ilegalitate. Originar era din Soroca (Basarabia). După 23 august 1944 s-a refugiat cu familia în Moldova dintre Prut şi Carpati. În anul 1948 era student la Facultatea de drept din Iaşi şi şef al grupului studenţesc legionar din această facultate. Tatăl său a fost înscăunat ca prefect de Fâlciu sau Iaşi.
Aveau şi o soră care era căsătorită cu un individ membru al Partidului Comunist şi proaspăt absolvent al şcolii de ofiţeri de securitate de la Moscova, unde se specializase in metodele de anchetă tip stalinist.
Bogdanovici a fost arestat în prima serie. Ancheta lui s-a terminat şi era în aşteptarea procesului într-o celulă de la etajul trei.
Pe la sfârşitul lunii iunie 1948 este scos din cameră şi dus la birouri unde îl aştepta tatăl său – prefectul comunist.
Acesta, cu un aer solemn şi o figură extrem de gravă îi comunică fiului său că a venit cu delegaţie din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi cu aprobarea directă a Anei Pauker pentru a-l îndemna să ia iniţiativa unei acţiuni de convertire a tineretului român la comunism. Să renunţe la Mişcarea Legionară. Aceasta este ultima şansă ce i se oferea lui şi celorlalţi tineri care se găseau în închisoare. Discuţia cu tatăl său a durat toată ziua.
În continuare, timp de mai multe zile consecutiv a fost chemat la administraţie de dimineaţă şi până seara.
De data asta a fost vizitat nu de tatăl, ci de cumnatul său proaspăt instruit la Moscova şi cu care, anterior, s-a înţeles foarte bine.
După ultima întâlnire, Bogdanovici s-a întors în cameră abătut şi descumpănit.
S-a oprit în mijlocul camerei şi le-a zis celorlalţi arestaţi:
– Începând cu clipa de faţă s-a produs o schimbare radicală in viaţa şi în fiinţa mea şi se va produce şi în puşcărie.
Mişcarea Legionară este arma cea mai ascuţită cu care burghezia a lovit în clasa muncitoare, zice tovarăşul Stalin. Această armă trebuie să înceteze a mai exista. Trebuie să fie distrusă. Rolul desfiinţării ei revine aceleia care a înfiinţat-o: studenţimea română. Tineretul României se poate reabilita numai prin desfiinţarea totală a acestei mişcări. Cei ce se vor opune precum şi cei învechiţi în rele vor trebui să moară în închisori.
Tineretul trebuie să se salveze ! a declarat în continuare Bogdanovici. Pentru aceasta eu am acceptat să devin groparul Mişcării Legionare. Ne vom reeduca! Vrem să ieşim cu un ceas mai degrabă din închisoare.
Să ştiţi că de azi înainte voi denunţa fără milă pe toţi cei care vorbesc împotriva clasei muncitoare, a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi pe cei ce cârtesc şi nu respectă dispoziţiile administraţiei, AM DEVENIT TURNĂTOR !!
Pe parcurs, Bogdanovici a vorbit, în secret, cu unii legionari mai vechi, declarăndu-le că el duce o acţiune de „salvare” a capitalului uman legionar. De aceea face apel la ei să nu-l saboteze, ci să adere şi ei la această activitate.
Bogdanovici era un tip inteligent, mult mai inteligent decât Ţurcanu. Piaza rea i-a stat în stânga atunci când a acceptat propunerile familiei şi a făcut pact cu Diavolul.
Mult mai târziu, în închisoarea Piteşti a fost zdrobit de Ţurcanu. Şi-a recunoscu în public greşeala făcută. A regretat-o. Groaznica moarte care i-a dat-o Ţurcanu a acceptat-o cu seninătate ca drept pedeapsă de la Dumnezeu. De aceea Bogdanovici rămâne un martir al Mişcării Legionare, cu toată rătăcirea lui de moment.
Reeducarea făcută de Bogdanovici consta în pseudoşedinţe de tip comunist. Se citeau cărţi marxiste şi apoi cântau cântece comuniste. Zilnic era scos la ofiţerul politic pentru a raporta cum merge reeducarea şi care e starea de spirit a deţinuţilor.
Odată cu începerea acestei acţiuni, au înfiinţat şi o „Organizaţie” pe care au botezat-o „ORGANIZAŢIA DEŢINUŢILOR CU CONVINGERI COMUNISTE” (ODCC). Ceilalţi studenţi pe loc au parodiat această denumire zicându-i „ODECACA”.
Acţiunea lui Bogdanovici printre studenţi a durat aproximativ cinci luni. Până prin luna decembrie 1948. După aceea a trecut pe secţia elevilor ca să-i reeduce şi pe aceştia.
Recolta de studenţi reeducaţi a fost din cale afară de mică. Aproximativ 13 inşi. Era un procent normal de „căzături” .
După plecarea lui Bogdanovici pe secţia elevilor, acţiunea reeducării studenţilor a fost preluată de Ţurcanu.
Bogdanovici intrând prin celulele elevilor a început acţiunea de reeducare a acestora. Şi aici, o parte din elevi l-a respins categoric. Altă parte a rămas în incertitudine. Unii mai naivi şi mai creduli şi-au pus toate speranţele în reeducare. Aceştia din urmă au crezut până la fanatism că însuşindu-şi noile învăţături vor ti puşi în mod sigur în libertate. Aceşti vreo 35 elevi şi-au însuşit marxismul la nivel de imbecilizare.
(Octavian Voinea – Masacrarea studențimii române)