Procesul
Înscenarea procesului meu a fost scurtă și categorică. Am avut un avocat pus din oficiu, care mi-a comunicat, în mod discret, la un moment dat, că datorită unor evenimente din Grecia (atunci se duceau lupte între comuniști și guvernul grec), încadrarea noastră juridică, aceea de delict de uneltire împotriva ordinii sociale, va fi schimbată în aceea de crimă și uneltire împotriva ordinii sociale, fapt pentru care voi lua, în loc de 1 până la 7 ani, între 5 și 25 de ani.
Știam acest lucru înainte de procesc, pentru că la Jilava sosiseră, înainte de judecata noastră, anumite persoane, care, pentru aceleași motive pentru care, în primăvară, erau pedepsite cu închisoare între 1 și 3 ani, acum, în toamnă, erau încadrați cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Motivele condamnării erau puerile: omisiune de denunț sau faptul că au spus glume anticomuniste sau antistaliniste.
Și, în toamna lui 1952, când avocatul meu din oficiu (totuși: un om de inimă) a încercat să demonstreze la proces, că nu e justă încadrarea mea juridică la crimă și uneltire împtriva
ordinii sociale, președintele comisiei Tribunaului militar, generalul Petrescu, de tristă amintire, cu un semn, care se vroia discret, l-a făcut pe avocat să își schimbe atitudinea, începând și el să mă acuze.
Sentința pe care am primit-o a fost de 18 ani de detenție cu muncă silnică. Peste câțiva ani mi s-a comunicat, pe când eram la Aiud, că în urma recursului făcut din oficiu, pedeapsa mea definitivă e aceea de 15 ani de detenție cu muncă silnică.
(Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu şi viaţa sa, comentate de către ucenicul şi fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. Vol. I, Teologie pentru azi, București, 2010, p. 279)