Profesorul George Manu – Caracter excepţional și erou al onoarei
Noroc că am cojocelul, căci iată, se declanşează o serie de izolări. Probabil că au ordin să izoleze din fiecare celulă. Metode specifice de intimidare. În celula noastră sorţii cad pe Aristide Puiu şi pe mine. Motivele? Diverse: Aristide Puiu deoarece a cântat, eu pentru că am vorbit prea tare şi aşa mai departe. […] Toată ziua povestim. Discutăm diverse probleme (religioase, politice, etc.) şi povestim amintiri. […]
Celula noastră de la parter corespunde în subsol cu una din celulele de izolare. Acolo apare într-o zi profesorul George Manu, una din marile personalităţi ale vieţii româneşti contemporane. Este împreună cu Dumitru Chica, prieten vechi, cu care are bucuria de a sta în aceeaşi celulă. Profesorul George Manu este cel care ne transmite material pentru învăţarea limbii engleze. Este o adevărată enciclopedie în toate domeniile. Dar mai presus de aceasta, este o mare personalitate morală. Descendent din familia Cantacuzinilor şi nepot al generalului Gheorghe Manu, eroul luptelor pentru Independenţă, acest om, român, savant şi creştin, reprezintă în chip ilustru blazonul familiei. Este o adevărată onoare să cunoşti un asemenea om şi să te bucuri de aprecierea şi simpatia lui.
***
Unii spun că profesorul George Manu ar fi murit. Nu ne vine să credem. Din nefericire, se confirmă că este adevărat. Mare personalitate, profesorul George Manu (savant atomist, intelectual polivalent, caracter excepţional, erou al onoarei) a fost ucis de bolşevici. S-au exercitat asupra lui presiuni fizice şi morale de durată, ca să cedeze. A murit demn şi dârz, ca un coborâtor veritabil din spiţa princiară a Cantacuzinilor şi din viţă ostăşească a generalului Gheorghe Manu, eroul Independenţei. Cel care spusese la procesul din 1948, la ultimul cuvânt, că “tot ce-am făcut a fost pentru a distruge comunismul şi îmi pare rău că nu am reuşit”, nu putea să moară decât în acest fel!
***
A merge pe urmele profesorului George Manu înseamnă să-ţi onorezi propria ta viaţă şi sensul ei.
(Liviu Brânzaș – Raza din catacombă)