Pr. Radu Șerban

„Iertare, iertare” – Ultimele cuvinte ale preotului martir Radu Șerban

De jur împrejurul lagărului era un gard de scânduri, înalt de 4 metri. Deasupra, se ridicau vreo câteva rânduri de sârmă ghimpată. Din loc în loc erau prepeleacurile, unde, permanent, era un securist de pază, cu armă automată. Se putea privi în lagăr ca într-o farfurie. În ziua respectivă, suntem scoși în sufragerie – baraca unde era și bucătăria – ca să curățăm cartofi, zarzavat. Cu noi era și preotul Radu Șerban. Originar din comuna Topraisar, județul Constanța, fusese condamnat împreună cu un lot de săteni dobrogeni, pentru că încercaseră să organizeze o rezistență împrotriva regimului comunist.

„Întreaga colonie a fost șocată de cele întâmplate”

Pe părintele Șerban îl reținusem cu ocazia unei chemări la biroul coloniei. Eram frecvent chemați la această grefă improvizată unde ni se luau tot felul de date personale, fiindcă probabil, undeva sus, se făceau permanent studii privind organizarea și reorganizarea acestei mase uriașe de deținuți. Părintele Șerban era, din întâmplare, chemat înaintea mea și ascultam fără să vreau răspunsurile pe care le dădea la întrebările gardianului respectiv. Am aflat că era preot undeva prin Dobrogea, că făcea parte dintr-o organizație de rezistență, etc. Când a fost întrebat care-i profesiunea soției, el a răspuns cu foarte multă naturalețe:

Asasinarea părintelui Șerban

Într-una din nopți, m-am întâlnit cu Părintele Șerban într-un suitor. Venea de jos cu un baros pe care-l dusese la atelier să-i pună coadă. Urcase două scări și acum stătea rezemat de perete, palid, cu mâna apăsată pe piept, și își trăgea cu greu răsuflarea. – Ce-ai pățit Părinte?, l-am întrebat. – Nimica toată! Puțină supărare cu inima. Așa face ea când urc și cobor scările.

Preotul Gheorghe Șerban – un om blând și sfătos

O crimă care a zguduit tot lagărul a fost împușcarea, în incinta lagărului, sub ochii noștri, într-o dimineață însorită, pe la orele 10, a preotului Gheorghe Șerban1, din Constanța. Preotul Gheorghe Șerban era un om blând și sfătos. Cu vorbe rostite calm, cu o memorie excepțională și cu un mare simț al prieteniei, ne scotea de multe ori din acalmia de după orele de muncă, cu povestiri de un deosebit umor. Îl botezasem Moș Creangă, într-atât ne delectau amintirile și istorioarele lui.

„Preotul Șerban era simpatizat de întreaga colonie”

…Trebuie sǎ spun cǎ lucrasem în schimbul de noapte și acum mǎ aflam în dormitorul meu când am fost trezit de un foc de pușcǎ, ca și ceilalţi deţinuţi care dormeau la ora aceea. Am ieșit sǎ vedem ce s-a întâmplat. Pânǎ sǎ ieșim, am auzit încǎ un foc de pușcǎ. Deși gardianul de serviciu, Gheorghiţǎ, care ieșise din bucǎtǎrie, strigase la cel din post sǎ nu mai tragǎ, acesta a tras din nou și l-a omorât pe loc. Pǎrintele Șerban era bolnav și ceruse sǎ nu-l mai trimitǎ în minǎ cǎ nu poate munci în condiţiile din subteran.

Radu Șerban – drama unui preot ajuns la capătul răbdărilor

Într-o zi, preotul dobrogean Șerban, îmi spuse: – Temperatura ridicată și efortul de mină, după foamea prin care am trecut, mi-a îmbolnăvit grav inima. De mai lucrez în mină, mă distrug complet. M-am hotărât să nu mai lucrez și să cer o muncă la suprafață. – Hotărârea e riscantă, i-am spus. Suntem condamnați la travaux forcees. Refuzul poate aduce împușcarea. Ești hotărât să mori?