Richard Wurmbrand: „Aici am cunoscut cu adevărat pe Hristos, aici am întâlnit pe adevărații creștini”
Chitibuşuri
Dupa ce si-a mai revenit putin din starea jalnica în care fusese adus, Wurmbrand a fost mutat în camera 4, chiar în patul din fata lui Valeriu. Au urmat deci discutii îndelungate între cei doi, în care inteligenta speculativa si impregnata de materialism a pastorului era mladiata de gândirea lucida, profunda dar smerita a lui Valeriu.
Zi de zi Wurmbrand iscodea tot felul de chitibusuri, care erau de fapt izvorate din framantarile sale interioare si de fiecare data Valeriu punea ordine în gândirea evreului. Asa, de pilda, într-o zi pastorul a întrebat:
– Oare cine e mai mare, Hristos sau Marx? E mai bine cum a spus Iisus ori cum a spus Marx?
Detinutii din camera, care se închinau lui Hristos si respingeau categoric marxismul, s-au simtit jigniti si multi au pus la îndoiala buna-credinta a evreului. Dar Valeriu a intervenit cu blândete:
– Fratilor, acest om e chinuit de propriul sau trecut. Trebuie sa-l intelegem si sa-i dam raspunsul care sa-i lamureasca problema. Marx cutremura un secol. El aseaza lumea pe fagasul materialismului ateu, care vede universul si omul ca un mecanism. Aplicarea principiilor lui în societate duce la robie, tiranie politica si mutilarea spirituala a indivizilor. Iata ce este Marx pentru omenire. Noi suntem datori sa-i dam o replica crestina, să aratam prin însasi viata noastra ce înseamna Hristos si învatatura Lui pentru lume.
Despre antisemitismul crestin
Valeriu Gafencu
In alta zi, Wurmbrand a spus dintr-o data:
– Exista totusi antisemitism crestin!
Valeriu i-a raspuns:
– Crestinii se gasesc pe pozitie de dragoste pentru evrei, dar nu si pentru faradelegile lor; acestea merg în fata dreptei Judecati.
– Dar s-au facut crime si abuzuri!
– Din partea cui? Cine provoaca, oare: crestinii pe evrei ori evreii pe crestini?! Oare apartenenta la „semintia sfanta” absolva de raspundere orice evreu de orice fapte? Iata, reeducarea din Pitesti a fost condusa de Ana Pauker, colonelul Zeller si alti evrei. Va solidarizati toti cu astfel de crime? E vremea să renuntati la solidaritatea în rau, bazata pe orgoliul rasial. Când va patrunde în sufletele evreilor dragostea care-i anima pe crestini, atunci se va putea discuta de la dragoste la dragoste si adevarul va iesi la iveala ca untdelemnul deasupra apei. Evreii s-au încatusat sufleteste si mental în sangele pe care l-au varsat. Ei trebuie să se smulga din duhul caruia singuri s-au înrobit. Atunci se va apropia ziua bucuriei pentru noi si pentru voi.
– Oare Dumnzeu poate ierta poporul evreu? Nu crezi ca sangelui iudaic ii este refuzata mantuirea?
– Cred ca pocainta evreilor este o problema duhovniceasca si nu rasiala.
Wurmbrand a ramas putin pe gânduri, apoi a spus:
– Nu toti evreii sunt învederati anticrestini, nici învederati rasisti, sunt multi de buna credinta, multi capabili, cinstiti, dar ori sunt dezinformati, ori se lasa antrenati de ceilalti, ori sunt terorizati. Cunosc un rabin care s-a încrestinat de bunavoie, dar s-a întors la iudaism de groaza.
Valeriu a conchis:
– Ar trebui mai multa stradanie crestina pentru întoarcerea evreilor!
In aceeasi camera era si arhimandritul Gherasim Iscu, care-si traia ultimele zile de viata. El i-a spus lui Valeriu:
– Admir rabdarea cu care-l tratati pe acest pastor. Poate este numai o risipa inutila de dragoste si inteligenta. Nu-mi inspira încredere acest om. Dar e bine ca faceti ce faceti.
Intre timp, Wurmbrand continua cu atitudinile lui oscilante. Odata, un detinut caruia i s-a adresat cu „tu”, i-a raspuns tot cu „tu”, fapt care l-a revoltat pe pastor, desi el fusese vinovat. Valeriu i-a spus:
– Rugam pe domnul pastor să foloseasca aceiasi termeni cu care i se vorbeste. Altfel risca să se iste conflicte si ele pot fi evitate cu putina smerenie si buna-cuviinta.
Altadata doi dintre bolnavii din camera l-au rugat să înceteze putin discutia, întrucat aveau nevoie de liniste, dar el nu s-a putut stapani si a continuat. Cei doi l-au acuzat de lipsa de bun-simt, ipocrizie si provocare.
– Asta e antisemitism! a ripostat el.
– N-am fost si nu sunt antisemit, a raspuns un detinut mai glumet, dar daca toti evreii sunteti asa, încep sa-i înteleg pe antisemiti!
Valeriu a încercat să linisteasca spiritele, dar n-a izbutit. Totusi, în ziua când au simtit ca li s-a apropiat sfarsitul, cei care-l apostrofasera pe Wurmbrand au mers si i-au cerut iertare, gest care l-a impresionat profund. Simtea duhul sincer al acelor oameni. Stanjenit, si-a cerut si el iertare si asa s-au despartit impacati.
Dupa asta Wurmbrand a zis:
– Aici am cunoscut cu adevarat pe Hristos, aici am întalnit pe adevaratii crestini. Lenin cu înca trei-patru tovarasi au întocmit într-un parc din Elvetia planurile prin care au rasturnat jumatate din Europa. Eu, daca as avea o suta de oameni ca acestia de aici, as putea să schimb fata lumii!
(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)