Richard Wurmbrand

Din închisoare în America

Se apropiaseră zorile, cînd, în fine, vagonul nostru s-a urnit din loc. Ataşaţi la coada trenului de Timişoara, ne-am pornit la drum şi, curînd după aceea, atmosfera s-a mai încălzit; şi la propriu, şi la figurat. Odată cu intrarea în funcţie a caloriferului, am mai prins şi noi viaţă. Fiecare încercare pînă aci să aţipească, dar nu reuşiserăm decît să furăm cîteva frînturi de somn chinuit, întrerupt permanent, ba de frigul care ne obliga să ne mai mişcăm, ba de nevoia prea frecventă de a urina.

Iubind aproapele ca pe sine însuşi

În celula în care fusesem izolaţi în aşteptarea plecării, timpul ni s-a scurs destul de uşor. Ca de obicei în astfel de situaţii eram excitaţi de schimbarea ce intervenea în viaţa noastră de pînă aici. Cunoştinţele noi pe care le-am făcut, schimbul reciproc de informaţii şi părerile despre ce avea să ne aştepte ne-au făcut să uităm şi de frigul din celulă şi de foame şi de trecerea vremii. Ne-a lipsit şi reperul zilnic: ora mesei.

Richard Wurmbrand – de la activist pentru comunism la „activist” pentru Hristos

Un om neobişnuit şi prin înfăţişare, dar şi prin comportare, care nu putea trece neobservat. Înalt şi mai voinic decît cei din jurul lui, la prima vedere părea că temniţa nu reuşise să-i degradeze fizicul. Aparenţele, însă, erau înşelătoare.

Streptomicina lui Gafencu i-a salvat viața Pastorului Wurmbrand

Treptat apele tulburi din sufletul lui Wurmbrand se limpezeau. Atmosfera de pace si dragoste care domnea printre detinutii din camera 4 era ca un balsam pe zbuciumarile lui launtrice. Dar înca nu vazuse tot. Urma să fie martorul unui gest care avea sa-i salveze viata si sa-i faca înca o data dovada adevaratului crestinism.

Richard Wurmbrand: „Aici am cunoscut cu adevărat pe Hristos, aici am întâlnit pe adevărații creștini”

Chitibuşuri Dupa ce si-a mai revenit putin din starea jalnica în care fusese adus, Wurmbrand a fost mutat în camera 4, chiar în patul din fata lui Valeriu. Au urmat deci discutii îndelungate între cei doi, în care inteligenta speculativa si impregnata de materialism a pastorului era mladiata de gândirea lucida, profunda dar smerita a lui Valeriu.

Mărturisirea și arestarea pastorului Wurmbrand

Pastor luteran în Bucuresti Wurmbrand a învatat cu usurinta ebraica veche, care curgea de la sine. Vorbea de altfel 7-8 limbi straine. Cu temperamentul sau impetuos si cu inteligenta sa stralucita, s-a facut repede cunoscut în cercurile crestine din Bucuresti.

De la ucenicia marxistă la convertirea în creștinism

Incet-incet, Richard Wurmbrand a cunoscut atmosfera generala din penitenciar. El era foarte greu de suportat, încat B. m-a rugat sa-l înlocuiesc. L-am îngrijit cu rabdare si dragoste în perioada cea mai grea. Baietii au continuat sa-l spele pana ce l-au curatat bine. Abcesele au fost operate tot de un medicinist detinut, cu toate conditiile precare de acolo.

Întâlnirea lui Wurmbrand cu Gafencu

La amiaza Wurmbrand a fost dus cu targa la raze, apoi l-au oprit pe coridor, la parter. Langa el, pe o alta targa, era Valeriu. Doi oameni cu ochi albastri si cu minti sclipitoare. Doi iubitori ai lui Hristos. Doi crestini martirizati, care cu ultimele eforturi faceau un gest de credinta si jertfa de sine. Unul era roman, altul era evreu, cu caracterele tipice ale rasei lor. Discutia a început direct, vie si viguroasa.

O baie bună pentru pastorul mărturisitor

A doua zi, A. cu înca doi baieti s-au prezentat cu un lighean cu apa fiarta, cu prosoape, scule de barbierit si pachetul de schimburi. – Am venit să îndepartam amintirile de la Securitate! au zis ei. Puteti rezista la o baie buna?

Venirea lui Wurmbrand la Târgu-Ocna

O alta figura cu totul aparte – de data aceasta nu prin sfintenie, ci prin tragism – între detinutii penitenciarului – sanatoriu Targu-Ocna a fost pastorul evreu Richard Wurmbrand.

Neclarități despre botezul pastorului Wurmbrand

Îmi rămâne nu îndestul de clarificată problema pastorului luteran Richard Wurmbrand. Acum, după ce am citit cartea lui Ianolide, sunt convins că a ascuns botezul din motive numai de el ştiute. În America l-am cunoscut şi pot spune ca am fost prieteni şi chiar confidentul lui. Când avea tulburări sau îl încercau anumite duhuri, venea la mine ca la un confesor. Avea o mare simpatie pentru Ortodoxie şi o pietate deosebită pentru Maica Domnului. Îmi spunea: “Sunt surprins că luteranii au părăsit cultul Macii Domnului, pentru că Luther avea o mare pietate la Sfânta Fecioară. Când eram în închisoare, am […]