„Scrisoarea” maicii Mihaela din temnița de la Miercurea Ciuc sau Învățămintele unei gândiri desăvârșite
Scrisoarea Maicii Mihaela, scrisă în închisoarea de femei Miercurea Ciuc în 1958, adresată soborului drag:
”Acum vă scriu cu gândul la Măicuța. Au mai rămas 5 ani de așteptat și poate mai puțin și totuși dacă Mama Mică va întârzia să nu vă pierdeți răbdarea. Să recitiți Biblia, căci vom avea luptă mare. Învățați predicile de pe munte a Domnului Nostru și împliniți-o cu faptele în fiecare zi. Fiți înțelepte, harnice, blânde, smerite, aceasta să vă fie uniforma prin care să vă deosebiți de duhul lumii acesteia. Postul și rugăciunea să nu vi le știe nimeni decât Știitorul inimilor.
Nu mai judecați pe nimeni, așteptați în tăcere judecata lui Dumnezeu. Fiți credincioase cu preoții și cu autoritățile, după exemplul Mamei. Îngrijiți cu dragoste bisericile din sat. Cereți de este cu putință sfaturi Părintelui Mureșanu și tuturor celor sinceri, mai ales arme serioase din Biblie pentru ”Martorii lui Iehova” care au afirmații puternice cu priză mare în popor, mai ales în apele tulburi de acum. Să nu vă gâlceviți cu ei în zadar după cuvântul lui Gamaliil. Să vă pregătiți arme tari la toate afirmațiile. Știu că aceste sfaturi ale mele vă sunt de prisos, căci aveți caldă și puternică povățuitoare pe Mama Mare. Dar îmi fac și eu motiv de vorbă cu frățiorii mei cei călători. Și Morse se descoase ușor, merită un parastas1. Dacă din ispită sau biruită din instinct ar voi vreuna să se rupă din mănunchiu, veți încerca tot ce va fi posibil, atunci lăsați-o să se căsătorească decât să ajungă la o greșeală mai mare sau la păcat împotriva firii care sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Să nu o disprețuiți, că diavolii stau la poartă la cei de pe calea aceasta, fac spărtură în zidul dragostei dintre voi și a ascultării de poruncile lui Dumnezeu, dar să nu fie așa. Spuneți cele cuvenite Mamei Maria și lui Moș Ionică, sărut pe Veronica. Fiți mereu cu grijă de bolnave și ctitori. Evitați colectele de la străini, munciți toate după putere, nu exagerați cu postul decât în ispite mari. Sărut mâna tatei, oare să-l mai găsesc vreodată? Nana, Moșu, Nașu.”
Această scrisoare a fost scrisă, adică cusută cu ață pe pânză albă cu semnele alfabetului Morse. S-a tradus și apoi s-a distrus scrisoarea. Ea cuprinde toate învățămintele unei gândiri desăvârșite. Noi soborul le-am primit ca din mâna lui Dumnezeu, trimise prin mesagerul Său. Maică Mihaila! nu te vom uita niciodată, și în veci îți va fi pomenirea în mijlocul soborului tău scump. Roagă-te pentru viața soborului, să putem urma Drumul Crucii cu răbdare și înțelepciune. Și să ne întâlnim cu toții în rai. Acolo să fim soborul Maicii Domnului întreg, și cu bucurie să lăudăm neîncetat pe Mirele nostru Iubit.
(Maica Christofora – Sfânta cruce din porumb, Vol. II, editura Anca, Urziceni, 2011, pp. 175-177)
1. Aluzie la scrisoarea ”redactată” ingenios cu ață în limbaj morse și la inventatorul limbajului, Samuel F. B. Morse, datorită căruia deținuții politici au reușit să spargă zidul de izolare la care au fost constrânși de Securitate pentru a li se frânge rezistența morală.
Pentru toți deținuții politici limbajul morse a fost comunicarea care i-a salvat de la disperare, de la nebunie, de la imbecilizarea prin inactivitate intelectuală și de la agonia suferințelor de tot felul. Prin morse s-au putut transmite știri, poezii, rugăciuni, ba chiar s-a oficiat taina Sfintei Spovedanii înainte de marile praznice creștine. De pildă, ca semn de recunoștință pentru aceste binefaceri, fosta deținută politic Annie Samuelli, de origine evreică, a închinat un întreg capitol din memoriile sale inventatorului limbajului morse, jurând încă din închisoare că ”Dacă Dumnezeu va orândui să ajung vreodată în Apus, voi căuta mormântul lui Samuel F. B. Morse, ca omagiu pentru știrile bune și rele pe care eu ca și multe mii asemenea mie le-am primit și trecut mai departe. Și în timp ce priveam spre Occident cu speranțe din ce în ce mai slabe că ne vom recăpăta libertatea, Samuel F. B. Morse, de peste veacuri, printr-un punct și o linie, ne ajuta să ne păstrăm echilibrul mintal”. Cf. Annie Samuelli, Gratiile despărțitoare, ediția a II-a, Fundația Culturală Memoria, București, 2001, pp. 26-47.