Lavinia: ”Sfinții închisorilor sunt sufletul acestei țări!”
Sfinții Închisorilor sunt sufletul acestei țări. Sfinții noştri dragi au purtat asupra lor toată durerea şi toată dragostea pe care numai sufletele rănite de iubirea pentru Domnul Hristos o pot avea. Trecând dincolo de puterea noastră de înțelegere a vieţii lor pământeşti şi a a faptului că ţi se sfâşie sufletul pentru ce au trăit ei, acum ei se roagă pentru noi. Şi este mare păcat că nu îi avem în Sinaxarele Bisericii Ortodoxe Române.
Sfinţii Închisorilor sunt un model de urmat, despre ei ar trebui să înveţe copii noştrii la istorie şi în primul rând în cartea de religie. Inima lor a fost a Domnului Hristos şi a ţării, deci avem oaste de rugăciune şi poate ne vom trezi şi poate ne vom schimba felul de a fi şi puterea duhului lor va schimba această țară.
Pe mine m-au schimbat şi mă rog Domnului Hristos şi Maicii Lui celei Sfinte să aducă în inima familiei mele credinţa cea tare.
Ei ne învaţă că trebuie să alegem Iubirea şi Iertarea, nu există altă cale şi Ei ne mai învaţă: Cuvântul lui Dumnezeu trebuie rostit fără frică şi fără rușine.
Pentru rugăciunile lor, să avem nădejde tare.
(Lavinia Ciută)
septembrie 27, 2012 @ 10:34 am
Poporul nostru și-a avut în fiecare generație, încă de la începuturile sale, sfinții și mărturisitorii săi, și asta în toate provinciile istorice, de la primii mărturisitori de la Halmiris și Niculițel, din Dobrogea, la oștenii lui Ștefan al Moldovei, pe sângele cărora s-au zidit mănăstiri, mărturisitorii știuți și neștiuți din Ardealul Ortodoxiei mult prigonite, Sfinții Brâncoveni… și cei din temnițele zbuciumatului veac XX. Și cred că vor mai fi ocazii de mărturisire și mucenicie… și credem că generația noastră este una slabă, răsfățată și egoistă… dar Domnul și între cei slabi se preamărește. Și rugându-ne Sfinților Mărturisitori, să nădăjduim că Domnul ne va întări în necazuri și mărturisiri!
septembrie 27, 2012 @ 11:36 am
Sigur că da Liliana, Biserica va da sfinți până la sfârșitul veacurilor. Când nu vor mai fi sfinți pe pământ atunci va încheia și Dumnezeu socotelile cu lumea.
Dar chiar și în această generație răsfățată și egoistă, Dumnezeu își dă deoparte oamenii lui, în taină, așa cum a făcut pe vremea Sfântului Ilie, care deznădăjduia că ”au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!” (III Regi 19:14).
Și Domnul îl îndeamnă pe Sfântul Ilie să meargă la mărturisire și, spre îmbărbătare, îi descoperă că ”Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!” (III Regi 19:18)
Așadar, să nu deznădăjduim că din această generație, slabă cum este ea, nu poate să-și facă Domnul sfinți.