Gheorghe PlopCunoașterea Fenomenului Pitești este cu atât mai impresionantă pe măsură ce ni se dezvă­luie expe­riențele supra­viețuitorilor acestui calvar. Puțini dintre cei care au trecut prin „reeducarea” de la Pitești mai sunt în viață astăzi, iar mărturiile lor directe tulbură și fascinează totodată. Gheorghe Plop este unul dintre cei care au supra­viețuit calvarului de la Pitești, asumându-și, la cei peste 90 de ani ai săi, datoria mărturisirii, cu gân­dul la folosul gene­ra­țiilor tinere și la memoria celor care au suferit alături de el.

Printre primii deținuți politic care au ajuns la Închisoarea Pitești se afla și Gheorghe Plop. Membru în Frățiile de Cruce, este arestat pe 9 ianuarie 1942, la 17 ani.

Astăzi, 10 februarie 2017, se împlinesc 98 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari, mai iubiţi şi mai cunoscuţi duhovnici ai neamului românesc, părintele Justin Pârvu. Viaţa lui a fost închinată întru totul lui Hristos, fiind din tinereţe „un desăvârşit călugăr“, un mărturisitor în vremurile potrivnice, un părinte care a născut şi crescut duhovniceşte mulţi monahi, monahii, preoţi şi mireni, un duhovnic care a schimbat destinul multor oameni. De dincolo de veac, părintele Justin continuă lucrarea sa duhovnicească pentru toţi cei care îi cer sfat şi mijlocire de la Dumnezeu, iar momântul său permanent împodobit cu flori a devenit un loc de pelerinaj, de mângâiere şi întărire întru credinţă şi nădejde.

Anul 2017 ne provoacă exercițiul memoriei, al asu­mării unui trecut traumatic și a figurilor iconice care l‑au măr­tu­risit pe Hristos în timpul comunismului. Se împli­nesc deopotrivă o sută de ani de la revoluția bolșe­vică, șapte decenii  de la sfâr­șitul agonizant al Ro­mâniei firești prin abdi­carea for­țată a Regelui și patruzeci de ani de la trecerea la Domnul a Patriarhului Justinian.

„Aceasta să faceți întru pomenirea Mea”: sunt cuvintele Mântuitorului, actualizate de Apostolul Pavel în prima epistolă către Corinteni, ce transformă Euharistia într‑un prezent continuu al Bisericii. Astfel, jertfa comunității recapitulează permanent istoria mântuirii, efortul anamnetic având, în primul rând, un sens eshatologic.

Dr. Galina RăduleanuAmintirea perioadei comuniste, în care au suferit mii de români, închişi în zecile de închisori şi penitenciare, e o durere, dar şi o contemplare. Această filă însângerată a istoriei noastre ne aminteşte azi şi mâine că jertfa niciodată nu este în zadar. Suferinţa femeilor a fost una aparte însă. Cu trupurile lor firave, slăbănogite de frig şi de bătăi, femeile încarcerate au suferit condiţii ce n-are putere cuvântul să le descrie. Despre aceste noi mărturisitoare se cuvine să ne aducem aminte în această duminică.

Tablou Nicolae Ceaușescu - cultul personalitățiiUn prieten de idei a semnalat azi, pe Facebook, un text cu care înţeleg că este de acord: „Vremurile cînd România înflorea…”, ilustrat grăitor cu o fotografie a lui Nicolae Ceauşescu. Autorul articolului indicat ne încredinţează dintru început că e conservator, transmiţîndu-ne astfel că nu îmbrăţişează ideologia lui Ceauşescu, ci judecă regimul acestuia după fapte, în mod obiectiv. Esenţa articolului este o legendă urbană şi în egală măsură o marotă a propagandei naţional-comunismului postdecembrist – propagandă dusă îndeosebi prin partidul „România Mare” şi oficinele sale mediatice, dar avînd adepţi răspîndiţi în tot spectrul politic, ca şi în întreaga presă. Şi anume:

Petre Țuțea în ipostaze inediteDupă ce președintele Klaus Iohannis a promulgat recent legea 217/2015 sau legea anti-legionară așa cum a fost denumită de opinia publică, discuția legată de denumirea unei străzi din Timișoara care să poarte numele filozofului Petre Țuțea a revenit în actualitate. Prezenta lege adoptată ,,interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice”(art. 13, alin. 1).

De când a fost promulgată, Legea 217/2015, supranumită și legea „anti-legionară” sau „legea memoriei” s-a dovedit a fi exact ceea urmăreau de câțiva ani inițiatorii din umbră, eufemistic botezați drept „consultanți” ai legii: un atac frontal la Memoria Națională a eroilor și martirilor anticomuniști.

Însă nu doar memoria colectivă a poporului român este somată pentru a se conforma ideologic prin această lege, ci și libertatea de expresie este încălcată, trasându-se totodată „dogme” pentru rescrierea istoriei recente după calapodul sentințelor politice din anii '40-'60.

Chiar dacă în al treisprezecelea ceas, legea a întâmpinat un val uriaș de critici din partea societății civile, fiind o adevărată pledoarie a lui „Deșteaptă-te române”!

S-au dezlănțuit pasiuni și patimi dar s-au rostit și adevăruri incomode, care altfel nu ar fi ajuns la urechile celor mulți. Însă dincolo de afinități, repulsii sau interese, pe noi ne interesează adevărul care va răsări din această confruntare de idei, opinii, credințe și pasiuni.

De aceea, am actualizat un tablou cât mai larg al luărilor de poziție vis-a-vis de legea în cauză, fie ele pro sau contra, urmând ca lista să fie actualizată în mod constant. Prin urmare se înțelege că nu ne reprezintă toate opiniile redate însă considerăm că pentru a ne forma o impresie cât mai profundă și amplă despre istoria recentă a poporului nostru, este necesar să urmăm dictonul audiatur et altera pars, fiind încredințați că „Adevărul reiese din confruntare, nu din cedare – a nu se confuda deci smerenia cu capitularea și dragostea cu slăbiciunea, căci în primul rând iubim pe Dumnezeu, adică Adevărul.” 1

Așadar:

Am văzut zeci de filme realizate în lagărele de concentrare ale naziştilor şi m-am cutremurat tot de atâtea ori de ororile făcute de nişte oameni care trăiau, totuşi, în ţara lui Goethe, Beethoven sau Kant! N-am putut niciodată să-mi stăpînesc lacrimile în faţa grămezilor de cadavre care urmau să fie aruncate într-o groapă comună.

Toţi cei care au participat la astfel de monstruozităţi şi-au anulat calitatea de oameni raţionali, căci astfel de acţiuni demente nu au legătură decît cu instinctele animalice, arătînd cît de periculoasă este cultivarea urii faţă de oricine este altfel decît tine, avînd altă religie, altă culoare a pielii, altă naţionalitate. Am auzit că unii dintre comandanţii lagărelor se duceau seara la concerte, ascultînd emoţionaţi muzica lui Bach sau Mozart, iar dimineaţa deschideau cu seninătate uşa camerelor de gazare! Sînt lucruri despre care credeam că nu pot exista în acelaşi om, că fiecare lucru ce ţine de latura estetică a vieţii produce modificări semnificative asupra psihicului omului, făcîndu-l nu neapărat mai bun, dar măcar mai sensibil în faţa durerii şi suferinţei, chiar dacă este vorba de trăirile altora.

PLANUL MEMORIEI

Orice dezbatere cu privire la aceste chestuni trebuie să aibă în centru victimele. Altfel, ea nu are nici un sens.

Ieri, 4 august a.c., cea de-a doua organizație a victimelor – Federația Română a Foștilor Deținuți Politici – s-a pronunțat, prin vocea președintelui ei, Marcel Petrișor, adresând o scrisoare Președintelui Republicii, în care a spus că legea în discuție încalcă libertatea de conștiință și de expresie, și a solicitat rediscutarea ei.

Din păcate, nu același lucru a făcut și principala organizație a victimelor – Asociația Foștilor Deținuți Politici – care s-a ilustrat printr-o tăcere asurzitoare, în condițiile în care oamenii obișnuiți așteaptă să audă vocea victimelor, comunicată chiar de structura lor autorizată.

Azi, 24 iunie 2015, aleșii națiunii s-au ocupat (definitiv) de Istorie: au (re)votat legea „antifascistă“ și „antinegaționistă“[1].

Această lege, despre care s-a spus (inexact) că este (doar) „antilegionară“, vizează mult mai mult, căci atacă fundamentele libertății de expresie și ale cercetării științifice.

Din păcate, ea nu a fost criticată decât de „legionari“ sau de cei cu simpatii de acest gen, fapt explicabil, căci sunt printre primii vizați, deși, cum am spus, nu sunt singurii și nici cei mai importanți. Că ataci idei sau organizări (asocieri) politice, asta este una, dar istoricii nu-și pot face partid politic pentru a se apăra de asemenea producții care se vor legale (ba chiar, se vede, devin legi).

Începuturile

România a adoptat, începând cu anii 2000, mai multe legi memoriale. Nu ne propunem aici o prezentare a lor, ci doar să stăruim asupra celor care au caracter punitiv, a incidenței pe care o au asupra cercetării istorice și, într-un mod mai general, asupra libertății de expresie.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii