Motto: „Bibliotecarul, în afară de faptul că ştie,
are dreptul să umble prin labirintul de cărţi.

Singur el ştie să găsească şi unde să le pună la loc,
numai el răspunde de păstrarea lor.
Bibliotecarul le apără (cărţile), nu numai de oameni,
ci şi de natură, îşi închină toată viaţa lui
acestei lupte împotriva forţei uitării, duşmană Adevărului."

(Umberto Eco)

Din amintirile unui bibliotecar din Biblioteca Centrală de Stat, actuala Biblioteca Naţională a României

Fond special, fond secretÎntr-un interviu, istoricul Paul Păltănea ne povesteşte atâtea lucruri interesante, trăite, pe vremea totalitarismului.

Tot în acest interviu istoricul Paul Păltănea ne aminteşte şi că odată cu distrugerea învăţământului românesc, prin unele biblioteci din România s-au distrus şi cărţile socotite “reacţionare”.

Totul s-a putut acolo unde a domnit “reaua credinţă şi prostia”.

Prostia are, pe lângă determinări genetice, cu urmări iremediabile, şi determinări adăugate, ieşite exploziv, precum multiplicarea bacteriilor pe un teren biologic fără imunitate, adică ieşite din lipsă de şcoală bine făcută, de educaţie.

Această lipsă are, la rândul ei, cauze ieşite din Cauza Cauzelor: Sărăcia CRONICĂ indusă din AFARĂ, din 1859 şi până în prezentul mizerabil.

Sărăcia, la rândul ei este posibilă şi cronică, pe terenul PROSTIEI ignare, prostie cauzată de lipsa de educaţie...

Din aceste cerc vicios se poate ieşi numai prin Voinţă POLITICĂ.

NU ştiu CINE o va putea face.

NU ştiu dacă NI se va da voie...

Legat de Fondul “S” din biblioteci mi s-a solicitat un material despre Fondul Secret din fosta Biblioteca Centrală de Stat, actuala Bibliotecă Naţională a României.

Cine ştie mai multe, poate face completări.

*

Biblioteca Naţională a României a luat fiinţă în 1836, funcţionând cu suişuri şi coborâşuri până în anul 1901 când a fost desfiinţată definitiv.

Trăim un veac de antinomii şi de paradoxuri, şi-l trăim azi poate în faza lui cea mai critică. Omenirea trece printr-un moment dintre cele mai hotărâtoare din istoria sa. Suntem la o răspântie de o gravitate excepţională şi de o importanţă epocală. Războiul actual este mai mult decât o luptă pentru teritorii şi pentru bunuri materiale, mai mult decât un război politic şi economic: este şi o luptă gigantică pentru idei ce-şi dispută sufletul şi viitorul omenirii. Este o încordare dramatică între idealuri totalitare, ce par asemănătoare şi diferite în acelaşi timp; este o ciocnire de forţe ce vin din sensuri opuse şi se întâlnesc în luptă pe linia destinelor lumii, în momentul ei actual: idei purtate cu mare avânt şi susţinute de ambele părţi cu o convingere şi o tenacitate rar cunoscute până acum, slujite cu hotărârea neclintită de a trăi sau a muri pentru ele, urmărite cu o pasiune care demult n-a mai mişcat aşa pe oameni şi niciodată încă omenirea întreagă. Este un moment eroic, şi înaintea noastră stă deschisă o perspectivă cu aspect de tragică dilemă, de triumf sau de catastrofe, nu doar a noastră ca indivizi sau ca popor, ci a omenirii în ansamblul ei. Şi această perspectivă de a fi sau a nu fi dezlănţuie şi biciuieşte energiile într-o încleştare şi o furtună care încheie o întreagă epocă istorică şi deschide cu noi o alta.

Creștinismul a cunoscut multe epoci de greutăți și de criză, dar niciuna cu tîlcul celei de acum. De la Nero la Stalin, se înșiră pe veacuri opoziții și persecuții sîngeroase, lovituri și sfîșieri dureroase, martiri și mărturisitori, apostați fricoși sau cinici, nedreptăți, batjocuri și profanări scandaloase, amenințări și insulte grave aduse lui Iisus Hristos și Bisericii. Nimic pînă acum n-a egalat însă, ca impietate și ca primejdie, acțiunea anticreștină desfășurată de un sfert de secol în Republica Sovietelor și - ce e mai grav - pregătită acolo pentru a se revărsa ca un torent de lavă sufocantă și ucigătoare asupra Bisericii și a lumii întregi.

ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR
PROTOPOPIATUL CÂMPULUNG‑MOLDOVENESC
PAROHIA ORTODOXĂ SFÂNTA TREIME
VATRA ‑ DORNEI
Str. Păcii, Nr. 16, Oraş VATRA‑DORNEI cod 725700,
Jud. Suceava, phone /  fax  no 004 0373746248, home
Phone / fax  no 004 0373746249 office, mvalica@gmail.com

Nr. 144 din 17 iulie 2014

 

Răspuns la anexa nr. 339/2014 a Cancelariei Sfântului Sinod al BOR,

pentru întocmirea catalogului Sfintele Moaşte din România

 

  1. Repere istorice şi pronia divină

În anul 2008 am primit în dar, de la un părinte, un chivot, cu menţiunea că în acesta vor sălăşlui, când va voi Dumnezeu, sfinte moaşte. Am acceptat chivotul şi doi ani a stat gol pe Sfânta Masă.

Călătorind în Grecia pe la diverse mănăstiri cu oca­zia lansării unei cărţi, care mi‑a fost tradusă în limba grea­că[1], mi s‑au făcut câteva oferte de a primi sfinte moaşte.

Pentru că nu cerusem binecuvântarea ierarhului meu, nu am îndrăznit să primesc, dar nici nu am avut în­demnul inimii, gândind că şi în ţara noastră suntmunţi de oseminte ale martirilor, ucişi în închisorile comuniste. Şi m‑am întrebat: cu ce sunt mai sfinţi cei din Grecia faţă de martirii temniţelor holocaustului roşu?

După câteva luni, am ţinut la Deva pe data de 30 noiembrie 2010, conferinţa:România între martiraj, asumare a istoriei şi teroare ideologică – consideraţii teologice şi bioetice[2] ‑ după care, am simţit nevoia să mă duc să mă închin la Aiud, în Biserica de la Râpa Robilor, care adăposteşte osuarul cu sfinţii martiri, ucişi la Aiud.

Se întorc morții acasăAm participat la lansarea cărţii lui Cornel Constantin Ciomâzgă – “Se întorc morții acasă”, în 23 iunie 2014 la Biblioteca Naţională a României.

Aşa cum s-a anunţat, mai întâi a fost muzică divină a interpreţilor de la Ateneul Român, a urmat şi filmul eseu, semnat de regizoarea Cristina Chirvasie. Ca să intrăm în atmosfera … cărţii …

În cuvântul introductiv, doamna Cristina Chirvasie ne-a amintit de Petre Țuțea, care a recunoscut că nu a putut să scrie urât despre Românii lui, dar uite că domnul Cornel Constantin Ciomâzgă în „Se întorc morții acasă” are curajul s-o facă.

E bine şi că Petre Țuțea, e bine şi cum a făcut C. C. Ciomâzgă. Să se ştie, despre torţionari …

Spunea dna. Cristina Chirvasie că prezentarea cărţii este cu atât mai binevenită pentru că are loc în lumea cărţilor, într-o instituţie precum Biblioteca Naţională a României care i se pare ca fiind o „vistierie” a cărţilor, a literaturii/literaturilor … Nu ştia doamna Chirvasie că „vistieria” aceasta a cărţilor BNaR e cam … goală.

Deși pe mai multe planuri, inclusiv cel juridic, România păstrează încă multe sechele ale trecutului comunist, cel puțin pe plan moral condamnarea solemnă a acestuia în 2006 dădea impresia că pagina s-a întors definitiv. Deși nu avut asentimentul întregii clase politice, președintele Traian Băsescu a reprezentat voința națiunii și adevărul istoric când a declarat comunismul ca "ilegitim și criminal " datorită cortegiului imens de crime, abuzuri și nedreptăți cu care acest regim impus din afară a lovit poporul român timp de 4 decenii. Deși a rămas un act simbolic, lipsit aproape total de consecințe practice, această condamnare a comunismului ne-a ridicat în ochii lumii civilizate și ne-a dat speranța că, în sfârșit, minciuna s-a prăbușit, reperele s-au schimbat, conștiința românească poate respira liber și se pot pune bazele unui nou început prin recuperarea valorilor autentice ale identității românești și integrarea legitimă în concertul universal.

Se pare însă că la noi nimic bun nu ține mult. Legea anti-legionară (putem să-i spunem liniștit anti – românească) care mișună ca o cârtiță prin beciurile Parlamentului, ținută la secret pentru a împiedica orice dezbatere liberă și a o face votată la grămadă ( profitând evident de oportunismul și lașitatea unor lideri politici dar și de ignoranța dirijată a majorității aleșilor), va constitui primul mare pas înapoi, cu consecințe negative mult mai largi decât pare la prima vedere.

Pe data de 16 iunie 1964, sub presiunile internaţionale, temniţele comuniste îşi deschideau porţile. Vinovaţi de „uneltire contra ordinii sociale", foştii deţinuţi politici au suferit, însă, şi după „marea eliberare" din 1964, fiind periodic chemaţi la Securitate, bătuţi, urmăriţi şi ameninţaţi.

Purtând pecetea de „duşmani ai poporului", sute de mii de români au fost condamnaţi de comunişti, apoi încarceraţi sau ucişi, iar familiile lor hărţuite. Abuzurile nu au cunoscut limite: intelectuali de marcă ai ţării au fost daţi afară din facultăţi pentru că aveau „dosar prost" şi trimişi pe posturi umilitoare de muncitori necalificaţi, preoţii au fost lichidaţi ori deportaţi în lagăre de concentrare, profesorii, medicii, politicienii sau simplii ţărani - suspectaţi de „incorectitudine politică" - s-au trezit peste noapte arestaţi, supuşi torturilor Securităţii şi trimişi în închisoare. Pe data de 16 iunie 1964, sub presiunile internaţionale, temniţele comuniste îşi deschideau porţile. Vinovaţi de „uneltire contra ordinii sociale", foştii deţinuţi politici au suferit, însă, şi după „marea eliberare" din 1964, fiind periodic chemaţi la Securitate, bătuţi, urmăriţi şi ameninţaţi.

Într-o discuţie, un preot mi-a povestit că, imediat după anul 1989, a fost invitat în Republica Moldova, pentru a lua parte la sfinţirea unei biserici dintr-un sat. A fost cazat la o familie ceva mai înstărită şi, seara, a mers să vadă cimitirul. A găsit, la intrare, o platformă din ciment, ca un catafalc, pe care erau aşezate sicriele şi lângă care un propagandist rostea un discurs comunist, despre lupta de clasă, la care, evident, defunctul nu mai putea participa, dar care trebuia continuată, cu orice chip, de către cei rămaşi în viaţă. După înhumarea cadavrului, la cap era înfiptă o ţeavă, cu o stea în vârf. Cimitirul era plin cu ţevi metalice, nu exista nici o cruce. Furia comunistă a avut tot timpul să pătrundă peste tot, în toate ascunzişurile, până şi în acest loc, unde se doarme în veşnicie. În timp ce părintele privea, cu tristeţe, lanul de ţepe înstelate din jurul său, au venit la el câţiva săteni, care l-au rugat ca, în zori, să facă o mică slujbă pentru morţii lor, toţi îngropaţi fără preot. Părintele le-a spus ce anume trebuia pregătit pentru o astfel de slujbă. Dimineaţa, devreme, când a ajuns, cimitirul era plin cu oameni. Fiecare aştepta la mormânt, pregătit. Părintele încă se mai întreabă când or fi avut timp să se anunţe unii pe alţii şi să mai şi pregătească pâinea.

Troița mărturisitorilor de la Târgu OcnaAnul 1959 aducea românilor un nou val de represiune. Regimul dejist urmărea să se consolideze după evenimentele de la Budapesta din 1956 şi să-şi demonstreze fidelitatea faţă de cauza comunismului. Arestările masive în rândurile clericilor, intelectualilor şi potenţialilor „duşmani ai poporului“ se soldau cu trimiterea în gulagul românesc pentru mulţi ani. Toţi aceştia erau etichetaţi ca „legionari“, pentru autorităţile comuniste, această marotă devenind de-a dreptul obsedantă. Tot aşa a fost în cazul tinerilor care după episodul reeducării de la Piteşti, în vara anului 1951, fuseseră mutaţi în penitenciarul de la Târgu Ocna.

Mucenicul Niță Cornel în temnița de la PiteștiÎntr-o Uniune Europeană întemeiată pe concepte comuniste, nu voi avea niciodată conştiinţa apartenenţei la o comunitate artificial creată, de fapt un monstru hibrid, manevrat din umbră, pus să macine, încet, între fălcile lacome, aceleaşi mereu grămezi de oameni fără voinţă proprie şi fără identitate, aşternute, drept jertfă, la picioarele de lut ale acestui idol fals.

Izbânda comunismului constă în ştergerea deplină a identităţii umane şi pervertirea memoriei naţionale, prin falsificarea trecutului.

Identitatea mea de român are o istorie a demnităţii naţionale, încă nescrisă, şoptită cu frică, are pământul grăniţuit şi păzit, cu bogăţiile ţărânei şi ale cerului, cu tradiţiile satului, de unde, odată, fiecare a pornit.

Familie de țărani cu 17 copiiTextul de faţă propune identificarea surselor unora dintre problemele familiei contemporane prin analiza modificărilor induse în timpul regimului comunist. Subiectul este de mare actualitate, prin prisma ratelelor ridicate de eşec în viaţa de familie şi în educarea copiilor din ultimii ani.

Printre modificările imprimate modelului nou de familie promovat în comunism se înscriu transferarea responsabilităţii pentru educaţia copiilor către stat, separarea timpurie a copiilor de mamă prin micşorarea concediilor postnatale şi impunerea unui program de muncă echivalent cu cel al bărbaţilor, semănarea neîncrederii între membrii familiei prin sistemul de culegere a informaţiilor specific acestui regim. Studierea biografiilor mărturisitorilor care au suferit în închisorile comuniste aduce un plus de înţelegere asupra problemelor familiei contemporane.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii