Spitalul TBC de la Târgu Ocna
De la Gherla am ajuns la Târgu Ocna, cu lanțuri la picioare și cătușe la mâini, toți cei care aveam condamnări mai mari de 10 ani. Acolo ne-au ținut în lanțuri încă o săptămână, după care ni le-au scos. Aici am avut parte și de alte necazuri. Delațiunea, adică turnătoria, cum i se spunea în închisoare, era în floare.
Mulți au murit, fără să li se acorde tratament, numai pentru că nu au vrut să-i trădeze pe alții, adică să-i aducă și pe alții în pușcărie. Știam nume…dar nu le mai rețin.
Rețin doar faptul că un preot călugăr bolnav, care era privegheat de către alți bolnavi, fiind pe moarte și pierzându-se, a fost trezit de cei din jur și readus la viață. Călugărul le-a spus atunci: „De ce m-ați trezit?! Mergeam pe o cale așa frumoasă, cu iarbă minunată, cu livezi de pomi înfloriți!…”.
Eu am văzut extatic un asemenea peisaj al Paradisului, care iradiază și copleșește inima cu un farmec înmiresmat și viu. Natura, în eternitate, este un extaz al viului etern, pentru că și ea aspiră spre transfigurare și nemurire în perfecțiunea veșniciei.
Și a urmat călugărul zicând: „Mai bine rugați-vă pentru mine, când veți vedea că plec din nou”.
Peste o oră călugărul a ațipit din nou și s-a dus pe veci. Toți se rugau cu lacrimi în ochi, mai ales cei care îi cunoșteau viața lui curată, pe care o avea la Mănăstire.
Era călugărul Iscu [Gherasim]1, cum am aflat de la alții.
Însă au existat și răbufniri de mânie și dorință de răzbunare oarbă printre cei din închisoare.
În asemenea cazuri era cunoscută atitudinea lui Ioan Ianolide (1919-1986)2, din Teleorman, deținut de peste 20 de ani, cu o comportare exemplară în tot timpul și care a știut să tempereze și să calmeze multe răfuieli împotriva delatorilor, pe care, întotdeauna, i-a numit victime ale închisorii și ale slăbiciunilor omenești, din cauza cărora el însuși a suferit de multe ori.
Aici am cunoscut un episcop catolic, care vorbea cu o voce așa de blândă, cum nu am mai văzut la nimeni.
Îmi aduc aminte că la mina de plumb de la Cavnic am lucrat împreună cu un preot greco-catolic, Vameșiu, și cu alți șapte preoți, care făceau parte din același lot cu măicuța Ionela3, o călugăriță greco-catolică din Transilvania, căreia, în zi de vineri îi apăreau stigmatele lui Iisus pe mâini și frunte.
Preoții noștri și toți ceilalți ne înțelegeam foarte bine cu dânșii în acele vremuri. Despre ei am aflat despre o serie de minuni din lumea catolică. M-a impresionat, în special, minunea de la Fátima4, din Portugalia, când Sfânta Fecioară a apărut pentru a treia oară unor copii, în prezența unor minuni solare și a unei asistențe de zeci de mii de oameni din lumea catolică5.
Maica Domnului a spus că o parte din Europa va fi lăsată în mâna celui rău pentru o perioadă de timp. Dar că, la sfârșitul acestor vremuri, va străluci o țară la gurile Dunării, care este aleasa grădină a lui Dumnezeu.
Cu un lucru însă nu am fost de acord6. În cazul în care oamenii decedau în închisoare, înainte de a muri, preoții ortodocși îi spovedeau fie că erau ortodocși, fie că erau catolici. Preoții catolici însă, pretindeau în asemenea cazuri ca persoana să treacă la catolicism și apoi îl mărturiseau și îl împărtășeau, dacă avea Sfântă Împărtășanie cu ei.
De la Slănic Moldova am ajuns, în fine, la Aiud, în închisoarea unde am stat cel mai mult și de unde am fost eliberat, în 1964, după 12 ani și jumătate de detenție.
(Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu şi viaţa sa, comentate de către ucenicul şi fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. Vol. I, Teologie pentru azi, București, 2010, pp. 289-291)
1 Cred că e vorba de numele său de familie.
2 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Ianolide.
3 A se vedea: http://www.formula-as.ro/2006/720/societate-37/cserehat-dealul-cu-ingeri-7051.
4 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/F%C3%A1tima.
5 Fericitul Ilie tindea să dea crezare minunilor din lumea romano-catolică și am avut dispute diverse cu sine, în care i-am explicat, în esență, că nu putem admite minuni care să confere ereziei statut egal cu credința și evlavia ortodoxă și nici nu putem considera drept Sfinte Taine pe cele din romano sau greco-catolicism. El credea minunile lor pentru că nu dorea să-L supere pe Dumnezeu cu necredința sa față de revelarea milei Sale și pentru că citise foarte multă literatură „aghiologică” romano-catolică fără corectivul patristic ortodox, adică fără o cunoaștere aprofundată patristică în domeniul ereziologiei și a experiențelor mistice negative. Aceste însemnări din carte au fost scrise înainte ca să mă cunoască…și cărțile pe care le-a citit și datele pe care le-a aflat de la mine, l-au schimbat cu mult, pentru că înainte nu avusese acces, din punct de vedere fizic, la surse teologice ortodoxe, care să discute erezii, înșelări demonice, minuni false de diverse forme. De aceea eu știu starea sa de spirit finală și diferența care există între aceste însemnări și viața sa, atunci când nu mai putea să scrie, ci discutam cu sine despre diverse lucruri teologice de finețe.
6 Nu era de acord cu trecerea la catolicism a muribundului pentru a fi spovedit de un preot romano-catolic.