Starețul Pimen – ”se ruga lui Dumnezeu cu credință adâncă”

Tot la Aiud era și starețul Pimen de la Schitul Peștera Ialomicioarei, intrat în pușcărie cu un lot din organizația colonelului Arsenescu, acuzat că îi găzduise și îi ajutase. Era mic de statură, cu fața plină și ochi bănuitori, cu o fire puțin comunicativă. Și aici în închisoare, trăia îndeplinind ritualul și comportarea vieții monahale. Își alesese un colț din celulă în care dimineața, la prânz și seara se retrăgea ca să nu poată fi văzut de gardian prin vizetă și se ruga lui Dumnezeu cu credință adâncă.

(Ion Antohe, Răstigniri ascunse în România după Ialta, Editura Albatros, București, 1995, p. 339)