antim - Fericiți cei Prigoniți

antim

„Eu cred că Părintele Sofian este sfânt”

Raluca Tănăseanu: Știu că Părintele Sofian v-a fost duhovnic. Ce v-a impresionat cel mai mult la sfinţia sa? Protosinghelul Teofan Popescu (Mănăstirea Putna): M-am spovedit la Părintele Sofian în ultimii unsprezece ani înainte de-a trece la cele veşnice. M-a impresionat un anumit duh pe care îl transmitea. Spunea Domnul Academician Virgil Cândea că Părintele Sofian a fost prin excelență modelul duhovnicului român al epocii moderne, un model de care avem atât de multă nevoie. Acest tip de duhovnic român a ţinut neamul nostru prin acest duh al echilibrului, al păcii, al blândeţii, al rugăciunii inimii.

Părintele Benedict – o icoană desăvârșită a monahului ortodox român

Prin anii 1943-44 mă aflam în Mânăstirea Antim din București, când în obște a venit un arhimandrit tânăr despre care se spunea că făcuse studii strălucite în Occident, la Strasbourg, și acum se grăbea să susțină o teză de doctorat în Teologie la Universitatea din București. Era părintele Benedict Ghiuș. De statură mijlocie, cu barbă puțină, îmbrăcat modest, lua parte regulat la sfintele slujbe ale obștii Antimului. Cânta la strană, avea o voce melodioasă, caldă și un fel de a cânta care atrăgea atenția. Chiar răspunsurile simple de la ectenii : „Doamne miluiește”, „Dă Doamne”, le cânta cu o intonație […]

Părintele Benedict, versantul monastic al Rugului Aprins

Dacă în această singulară convivialitate, centrul grupului laic era Sandu Tudor, versantul monastic îl avea în inima sa pe părintele Benedict Ghiuș. Reluând parcursul lui anterior întâlnirii, vom găsi probabil acele repere ce pregăteau de departe împlinirile despre care vorbim aici. Către sfârșitul anilor 20 îl găsim ca doctorand în Teologie la Universitatea din Strasbourg, unde beneficiază de cursurile unor profesori de reputație consacrată în Occident. […] Intrat în viața monahală în anii 30, calea lui în interiorul instituției ecleziastice se va situa sub semnul ambiguității: