„Îl socotesc și astăzi ca pe cel mai dotat sociolog din câți au luat parte la campaniile noastre monografice.”
Cu totul alta era formația lui Anton Golopenția, bănățean ca și el, ca și Octavian Neamțu. L-am cunoscut în același an 1930, când mi-a scris o emoționantă scrisoare prin care îmi cerea sprijinul ca să poată ocupa postul de custode al bibliotecii Seminarului de Sociologie. Era încă un foarte tânăr, timid și modest licențiat în drept. Se arăta însă a fi și altceva decât un jurist; anume un pasionat al șiințelor sociale, având încă de pe atunci o lectură bogată, cu mult dincolo de cea a codurilor, deschis atât problemelor filozofice, cât și celor istorice și sociologice.
