Eduard Masichievici – ”era ca un înger, un tip frumos la chip, un chip luminat”
A fost o mare jale între noi, că vedeam totuși că se moare. […] A venit rândul lui Masichievici. Eram în cameră cu Cezar Tănase, între timp se făcuseră niște mișcări. Îl cheamă pe Masichievici ofițerul politic și zice: – Măi, vezi medicamentele? De unde au aflat ai tăi că ești aici, prin ce-ai comunicat?