erou anticomunist

Grigore Caraza, model de luptător anticomunist

La 1 februarie 2017 Grigore Caraza ar fi avut 88 de ani. O vârstă pe care mulţi dintre foştii colegi de temniţă cu multă suferinţă îndurată au prins-o, precum părintele Iustin Pîrvu, părintele Filaret Gămălău sau părintele Nicolae Grebenea pe care Dumnezeu l-a dăruit îndelungat în zile, 102 ani. Aşadar, pe 1 februarie 1929, în familia gospodarilor munteni, Ioana şi Vasile Caraza din Poiană Teiului, se năştea Grigore, al cincilea din cei şase copii ai acestora. Grigore face şcoala primară la Poiana Teiului şi apoi Școala Normală la Piatra Neamţ.

„Sunt un om care-a jurat să spună adevărul din ţara sârmelor ghimpate“

Născut în 1924, la Craiova, Cicerone Ioniţoiu este astăzi unanim apreciat drept unul dintre cei mai importanţi supravieţuitori şi martori ai Gulagului românesc. Contribuţia sa la documentarea şi înţelegerea istoriei recente româneşti este, în acest sens, impresionantă: dicţionarul în zece volume, ajuns la litera S, Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, închişi şi cele trei volume sugestiv intitulate Morminte fără cruce sunt doar câteva dintre lucrările semnate de Cicerone Ioniţoiu – lucrări care pot fi interpretate retrospectiv drept un conştiincios proces de mise en scène a ceea ce li se pregătea probabil de mult celor interesaţi de destinul postbelic al […]

„Domnul Timaru cruța inamici, considerându-i oameni”

Îmi aminteam de Timaru de la Brașov, care povestise că n-a împușcat, cât a fost pe front, pe nimeni. Ci doar i-a speriat de moarte, zburându-le din mâini, ori câte-un bidon cu vodcă, ori câte un binoclu, celor care strigau măscări și îndemnuri de a se preda! Aici nu aveai cum să-ți cruți conștiința, neparticipând la torturarea fraților tăi de suferință. Domnul Timaru cruța inamici, considerându-i oameni. Aici suntem forțați să ne torturăm frați cu frați, noi între noi! (Ștefan Ioan I. Davidescu, Călăuză prin infern, Vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p. 210)

Mihai Timaru, un martirizat al temnițelor comuniste

În curtea Secţiei mă regăsesc cu o sumedenie de cunoscuţi.1 La fiecare pas, câte o bucurie. […] Prin poarta Secției apare un om. A evadat pentru câteva momente dintr-o celulă rezervată bolnavilor. Imediat este înconjurat de camarazi. Este aproape strivit de multele braţe care îl cuprind. Se aud strigăte de surpriză: Timaru, Timaru…