De la Gherla am ajuns la Târgu Ocna, cu lanțuri la picioare și cătușe la mâini, toți cei care aveam condamnări mai mari de 10 ani. Acolo ne-au ținut în lanțuri încă o săptămână, după care ni le-au scos. Aici am avut parte și de alte necazuri. Delațiunea, adică turnătoria, cum i se spunea în închisoare, era în floare.
De la Gherla am ajuns la Târgu Ocna, cu lanțuri la picioare și cătușe la mâini, toți cei care aveam condamnări mai mari de 10 ani. Acolo ne-au ținut în lanțuri încă o săptămână, după care ni le-au scos. Aici am avut parte și de alte necazuri. Delațiunea, adică turnătoria, cum i se spunea în închisoare, era în floare. Mulți au murit, fără să li se acorde tratament, numai pentru că nu au vrut să-i trădeze pe alții, adică să-i aducă și pe alții în pușcărie. Știam nume…dar nu le mai rețin.
Conferița s-a desfășurată la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, în data de 22 martie 2016 și a avut ca tematică viețile preoților mărturisitori: Pr. Constantin Sârbu Pr. Benedict Ghiuș Pr. Gherasim Iscu
{gallery}icoane-diaconesti-2012{/gallery} Sursa: Calendar cu părinţi români care au pătimit în închisorile comuniste
Nu m-aș mira deloc dacă s-ar auzi în clipa asta glasul de foc al îngerului spunându-ne: ”De ce îi căutați pe cei vii între cei morți? Ei nu sunt aici în împărăția morții. Ei sunt în împărăția vieții.” […] A murit oare părintele Gherasim Iscu? În ultima oră a existenței lui aici i-a spus celui care îl îngrijea:
În februarie 1951 am ajuns la Tîrgu-Ocna, penitenciar-sanatoriu pentru deținuții bolnavi de tuberculoză, care erau aduși aici din închisori și diferite colonii de muncă, unii în stare foarte gravă. Aici, am regăsit pe unii din vechii cunoscuți din Aiud, Jilava și din alte închisori. M-am bucurat de revederea cu ei, dar m-a întristat starea sănătății lor, cum a fost cea a lui Valeriu Gafencu, Gicu Jimboiu, Gili Ioanid și alții.
Dialog cu Ioan Iscu, nepotul Părintelui Gherasim Iscu: – Domnule profesor, de ce aţi renunţat la profesia de avocat în favoarea celei de dascăl? – Nu a fost o renunţare deliberată. A fost o perioadă în viaţa mea când mi-am căutat sensul şi am vrut să dau conţinut vieții mele, şi uşor-uşor s-a cristalizat în mintea mea dorința de a mă apropia de Dumnezeu. Pentru a mă apropia de Dumnezeu, am găsit de cuviinţă să urmez Facultatea de Teologie.
