ilarion argatu

„Cu mila lui Dumnezeu, voi pleca diseară”

Molitvele de la miezul nopţii L-am cunoscut pe Părintele Argatu la mănăstirea Căldăruşani, cu puţin timp după groaznicul cutremur din 1977. Era lume multă şi venită din toate colţurile ţării la chilia sa, semn că Părintele era mai puternic decât orice oprelişte comunistă. L-am revăzut câţiva ani mai târziu la mănăstirea Cernica, unde se strămutase definitiv. Părintele era neschimbat. Emana în jur aceeaşi forţă şi linişte spirituală, iar peste toate, îţi apărea privirea să luminoasă, deschisă, veselă ca de copil.

Vrăjmaşul satanei s-a strămutat pentru totdeauna în Rai. Părintele Argatu de la Cernica.

A fost cel mai puternic exorcist al Bisericii Ortodoxe. Sute de nefericiţi stăpâniţi de diavol şi-au găsit, cu ajutorul său, liniştea. Mii de bolnavi, cu trupul atins de boli incurabile ori cu minţile rătăcite, şi-au redobândit sănătatea. Orice disperare sau prăbuşire morală îşi afla, în chilia călugărului de la Cernica, liniştea. De curând, biruitorul suferinţelor omeneşti în numele Domnului s-a strămutat, pentru totdeauna, în Rai. Dar posteritatea părintelui Ilarion Argatu a început chiar în ziua plecării sale între cei drepţi.

Ultima dorință a părintelui Ilarion Argatu. Interviu cu preotul Ioan Argatu de la Așezământul românesc din Ierihon-Israel

Soarele arde cu putere, ca mai tot timpul anului. Cerul, de un albastru pătrunzător, este scrutat zadarnic, cu înfrigurare, în căutarea vreunui nor răzleţ, de cei câţiva beduini ce-şi mână caprele şi măgăruşul amărât. Pe-acest pământ sterp, un smârc de iarbă valorează cât o pajişte întreagă… Drumul prin Puştiul Iudeii duce spre Ierihon, locul în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după ce a primit botezul de la Ioan, a postit 40 de zile, s-a rugat şi a fost ispitit de diavol.

Mărturie despre milostivirirea și rugăciunea părintelui Ilarion Argatu

L-am cunoscut pe părintele Ilarion Argatu în anul 1984. Auzisem de la unii preoţi – colegi că părintele îi ajutase material la reparaţiile bisericilor unde slujeau, şi cum aveam şi eu lucrări de reparaţie la biserică m-am gândit să-mi încerc norocul. Părintele Argatu îşi avea chilia la Mănăstirea Cernica. Într-o dimineaţă, pe la sfârşitul lui martie, plec la părintele. Ajuns la mănăstire am recunoscut chilia uşor: vreo 30-40 de persoane aşteptau în linişte la o uşă. Mă strecor înghesuit printre ei, ajung în faţa uşii şi intru, lăsând impresia că sunt un obişnuit al casei.