inchisoare

Cu părintele Nil Dorobanțu, în arestul închisorii militare Iași

Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri românești, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești, care se vor extinde rând pe rând în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești, via Jilava. Era pe la jumătatea lunii iunie 1951. […] Pășesc înăuntru escortat de doi gardieni. Îmi dau seama din primul moment că mă aflu la închisoarea militară. După ce s-au făcut toate formalitățile de predare-primire a „coletului” sunt luat în primire de un gardian și condus în cameră. Sunt singur! […]

„D-apoi eu făceam pe duhovnicul lui Nicolae Ceaușescu prin scrisorile acelea”

Sorin Dumitrescu: Părinte Arhimandrit Mina, aș dori să vă reamintiți chipul lui Nicolae Steinhardt, să-l evocați așa cum l-a cunoscut Prea Cuvioșia Voastră în detenție. Ce fel de om era? Părintele Mina: Domnule profesor, este o întrebare care mă pune oarecum în situația să iau lucrurile de la început, să-mi amintesc momentul când, pentru prima dată, l-am cunoscut pe domnul Nicolae Steinhardt… Eram în închisoarea Jilava, condamnat deja la șapte ani și depus într-o celulă, celula 18. Când am intrat eu, era un singur deținut acolo, dar în scurt timp s-a aglomerat, s-au pus paturi etajate și celula a devenit […]

Transfigurarea suferinței prin rugăciune şi poezie – Mesajul Patriarhului Daniel la Colocviul de literatură creştină

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis de PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, la Colocviul de literatură creştină, organizat de Ziarul Lumina, Bucureşti, 13 octombrie 2017: Cea de a treia ediţie a Colocviului anual de literatură creştină, organizat la Bucureşti de Ziarul Lumina, în perioada 12-14 octombrie 2017, are ca temă principală poezia creştină scrisă în timpul detenţiei din închisorile regimului comunist, ca o mărturie şi o mărturisire a credinţei creştine în timp de suferinţă şi umilinţă.

Ca un bun ostaș al lui Hristos – în amintirea lui Traian Dorz, cântărețul Oastei Domnului

Scrie în cartea Apocalipsei: „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apoc. 14, 13). Versetul acesta i se potriveşte, în chip deosebit, aceluia dintre ostenitorii Oastei Domnului, căruia Părintele Iosif Trifa îi spunea întotdeauna, cu o ruptură de suflet: „dragă Dorz”.

Paștele cu fratele Traian Dorz la Periprava-Grind

„Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: Unde este Dumnezeul tău?” (Ps. 41,3) Este un mare dar de la Dumnezeu ca în viaţă să ai părtăşie cu oamenii cei aleşi ai Lui. Pe lângă multele daruri primite de la El, în viaţă am fost învrednicit şi de acest minunat dar. Am cunoscut şi am avut trăiri sfinte cu marii duhovnici ai noştri, ca: Părintele Paisie de la Sihla, Părintele Nicodim Măndiţă, Părintele Serafim de la Sâmbăta, Părintele Nicolae Steinhardt şi alţii…

„Arhimandritul Benedict Ghiuş, un ortodox de o adâncă puritate morală şi spirituală”

Acolo [în Balta Mare a Brăilei] mi-a fost dat să-l întâlnesc şi să-l cunosc nu pe ocnaşul, cum ar fi vrut Partidul, ci pe Arhimandritul Benedict Ghiuş, un ortodox de o adâncă puritate morală şi spirituală, dar, în acelaşi timp, un teolog de mare fineţe şi de o înaltă erudiţie. Să spun că era un călugăr îmbunătăţit – dar câţi nu sunt acuma, mai cu seamă când adulaţia devine formă perfidă de supravieţuire, chiar şi-n smerenia Bisericii! – să spun că era erudit sau demn ar fi un risc de a nota banalităţi.

Despre deținuții politici ai regimului trecut – interviu cu jurnalista Cristina Pușcaș

Istoria este acea bucățică a vieții noastre, fie ea individuală sau ca popor, care pentru unii e de interes, iar pentru alții necunoscută. Regimul comunist a lăsat în urmă, pe lângă lipsurile materiale, o pată roșie pe harta țării noastră. Acel roșu intens este chiar sângele deținuților politici asupriți pentru „îndrăzneala” lor sinceră.

Jurnalul de la închisoarea „Arsenal“ (18-28 mai 1946)

Personalitate marcantă a vietii culturale românești, dominând gândirea filosofică, teologică, economică în timpul celui de-al treilea, patrulea si parțial al șaselea deceniu al secolului nostru, Mircea Vulcănescu a pierit în închisoare. Fiind subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe sub Antonescu, Mircea Vulcănescu a fost arestat pentru prima dată în anul 1946 și timp de zece zile, în închisoare, el a ținut un jurnal care este publicat pentru prima oară acum, în revista noastră. Acest jurnal este însotit de două schițe, făcute de autor asupra locului de detenție: planul închisorii Arsenal și planul camerei de detenție. Trebuie să observăm că […]

Învierea Domnului în temnițele comuniste

Sărbătoarea Învierii Domnului în temnițele comuniste (4 aprilie 2015, București)

Doamne ajută! Dragilor vă așteptăm cu drag. sâmbătă, 4 aprilie 2015, în București, în campusul Agronomie la o întâlnire dedicată Învierii Domnului și felul în care marele praznic al creștinătății era sărbătorit de cei care pe nedrept au fost închiși în lagărele și temnițele comuniste. Vom avea un reportaj video cu mărturii ale foștilor deținuți politici dar și mărturii scrise din memorialistică, adevărate file de pateric.

”Era aşa de blând și de bun…”

În toamna anului 2012 doamna Constanţa Ianolide, soţia lui Ioan Ianolide, legatarul testamentar al lui Valeriu Gafencu, a vizitat Mănăstirea Putna. Am rugat-o să ne spună câteva cuvinte despre soţul ei. Ionel a ieşit din închisoare la 2 august 1964. La 2 martie 1965 a venit la noi să o viziteze pe mama mea pe care o cunoscuse cu câteva luni în urmă. Aşa m-a cunoscut şi pe mine. A fost o vizită de câteva ore şi a doua zi a vrut să stea de vorbă cu mine. Ne-am plimbat în parcul Herăstrău şi mi-a spus că vrea să se […]

Anul nou 1950 la închisoarea copiilor

Pe o vreme umedă și rece a sosit și ajunul Anului Nou. Spre deosebire de alte închisori, atmosfera sărbătorilor de iarnă de la Târgșor era întreținută, fără voia opresorilor, de bătaia clopotelor de biserică și de guițatul porcilor din sat, căci pușcăria era situată la o aruncătură de băț de marginea localității. Sub impulsul sărbătorilor, temnicerii au făcut și ei o concesie elevilor, lăsând ușile celulelor deschise, astfel încât deținuții care nu lucrau în ateliere puteau circula liberi dintr-o cameră în alta.1

Crăciunul anului 1949 la închisoarea copiilor

Anul 1949 se apropie de sfârșit. Aproape 800 de suflete de copii așteaptă sărbătoarea Nașterii Domnului în temnița Târgșor. Au reușit potrivnicii lui Dumnezeu și această unică ”performanță” din sângeroasa istorie a comunismului, anume să ticluiască o închisoare a copiilor. Copii cu suflete de crin care, pentru atitudinea lor demnă și dârză, au fost condamnați ca ”dușmani ai poporului”, tocmai ei care erau cununa de crini îmbobociți ai neamul.

Închisorile lui Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu s-a născut, potrivit mărturiilor celor din familie, în noaptea de 12 spre 13 octombrie 1884, în familia lui Costache şi Sultana Voicu. Numele de Voiculescu îl va căpăta din primele foi matricole şcolare. Urmează şcoala din comuna Pleşcoi şi liceele „BP Haşdeu” din Buzău şi „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. După un an de studiu la Facultatea de Litere şi Filosofie, urmează cursurile Facultăţii de Medicină, pe care le va termina în 1909, susţinându-şi teza de licenţă, în anul următor, în chirurgie. Îşi va continua specializarea în Medicină internă şi Epidemiologie1.

”Loveşte-mă şi pe obrazul celălalt”

Venind de la șantier1 în pas de marș, repetam în gând rugăciunea: Doamne al puterilor, fii cu noi, căci altul afară de tine, ajutor întru necazuri, nu avem! Doamne al puterilor, miluiește-ne pe noi! … Și diavolul a intrat în Iuda. Iar Iuda era de astă dată un preot dobrogean, Andrei Ioan, ucenic al lui Hristos. Și l-a vândut pe Hristos și pe frații săi. (…)

Panegiric fratelui Traian Dorz

Din bunăvoinţă şi din bunăcuviinţă, comemorăm în anul acesta, 2009, împlinirea a două decenii de la trecerea în veşnicia lui Dumnezeu a neuitatului nostru frate Traian Dorz, psalmistul Oastei Domnului. […]

Sosirea masivă a elevilor la Târgşor

Din toamnă, aproape zilnic până în primăvară, soseau grupuri de elevi între 12 şi 18 ani, din toate părţile ţării. Slăbiţi, timoraţi, unii bolnavi, dar cu ochi de lumină dulce, ca nişte îngeri blânzi în faţa cărora îţi venea să cazi în genunchi şi să le săruţi aripile nevăzute, care fâlfâiau neputincioase pentru zborul spre înaltul din care coborâseră.

La închisoarea Ploieşti

La 1 Decembrie 1942 am fost expediaţi la Ploieşti cu o carosată păzită de comisari; am ajuns aproape îngheţaţi. Curentul provocat de îngustimea gangului de la intrare ne transformase în mumii vinete. Unul dintre comisari a întârziat mult cu teancul de dosare după uşa deasupra căreia scria: Director.

Îmi amintesc de fratele Traian Dorz. Mărturii inedite din timpul închisorii

Reporter: Preacucernice părinte, când aţi aflat pentru prima dată despre Oastea Domnului? Păr. Mina: Încă din tinereţe, pe când eram la mănăstirea Hâncu, din Basarabia, prin anii 1936. Atunci primeam în mănăstire foaia Oastei Domnului, Iisus Biruitorul, a părintelui Iosif Trifa, de la Sibiu.