Îndoială

Lui Vasile Voiculescu Mai este, Doamne, pînă-n cer? Mai estePîn-să mă faci părtaş luminii Tale?Sau poate tot n-a fost decît povesteŞi-am colbăit degeaba-atîta cale. De-atîta vreme urc tîrîş, pe coateŞi-am smuls în căţărare-atîţi luceferiCă de-o mai ţine mult urcuşul, poateDoar cei prea-nalţi să mai rămînă teferi. Şi-am risipit atîta suflet, Tată,În rîvna mea neasemuit de mareCă de-o mai fi s-ajung în cer vreodatăN-o să mai am ce-Ţi pune la picioare. L-am dat tribut la fiecare vamă,L-am aşternut pe fiecare treaptă,Şi-l risipesc-ntruna, dar mi-e teamăCă la sosire nimeni nu m-aşteaptă… Tîrîş, pe brînci, cu sufletul la gură,Urc muntele cu-nchipuite creste;Din tot […]

citește mai mult