maica mihaela iordache

Maica Mihaila și pregătirea bucuriilor de Crăciun

Viețuirea de obște are bucuriile sale, poate nebănuite de mulți. Cu ce mare bucurie se așteptau sărbătorile Crăciunului! În afară de pregătirea spirituală a fiecărei viețuitoare, adică post 40 de zile și rugăciuni, apoi cântările de la strană adecvate Nașterii Domnului Iisus, se făceau și alte pregătiri mai tradiționale. De exemplu: Maica Mihaila – secretara – de câte ori avea ocazia să meargă la oraș (fie Galați sau Tecuci), venea încărcată cu toate bunătățile (bomboane, mere, portocale, etc.), ce le păstra în birou și cu o săptămână înainte de sărbători, începea să facă pungulițe pentru fiecare viețuitoare, din hârtie, nu era […]

„Maica Mihaila mi-a fost pildă ideală”

Eu auzisem despre fericita Maica Mihaila, la “Sâmbăta” unde cunoscusem pe sora sfinţiei sale, Nicuța. Dânsa venea cu copii să-şi caute alinarea văduviei şi a greutăţilor de tot felul, la poalele Maicii Domnului. Părintele Arsenie o numea pe Nicuța “Mama cu doi copii frumoşi” şi avea dreptate. Deci, în planurile mele viitoare, mă sprijinea mult înţelegerea ce aveam să o am din partea maicii Mihaila, care era pe atunci singura fată cu studii superioare din mănăstire.

„Scrisoarea” maicii Mihaela din temnița de la Miercurea Ciuc sau Învățămintele unei gândiri desăvârșite

Scrisoarea Maicii Mihaela, scrisă în închisoarea de femei Miercurea Ciuc în 1958, adresată soborului drag: ”Acum vă scriu cu gândul la Măicuța. Au mai rămas 5 ani de așteptat și poate mai puțin și totuși dacă Mama Mică va întârzia să nu vă pierdeți răbdarea. Să recitiți Biblia, căci vom avea luptă mare. Învățați predicile de pe munte a Domnului Nostru și împliniți-o cu faptele în fiecare zi. Fiți înțelepte, harnice, blânde, smerite, aceasta să vă fie uniforma prin care să vă deosebiți de duhul lumii acesteia. Postul și rugăciunea să nu vi le știe nimeni decât Știitorul inimilor.

„Toată viața maicii Mihaela a fost numai sacrificiu, până la sfârșitul vieții care i-a fost mucenicesc”

În toamna anului 1942, vine la mănăstire prima fată cu școală, adică cu studii superioare, profesoară licențiată în educație fizică. Era cunoscută în țară, susținuse câteva competiții sportive internaționale. Era Maria Iordache (Marieta), dintr-o familie bogată din Nicorești. Lăsase acasă frați și surori. Când a auzit de începutul smerit al vieții monahicești din sudul Moldovei, a lăsat toate ale lumii desfătări și a venit de s-a înrolat în armata lui Hristos, să ducă mai departe greul început. A fost primită cu bucurie, că era o fire bună, modestă, dar fără voia părinților.