„O, Doamne-Dumnezeule! Câtă dârzenie și demnitate!”
Ne-am întâlnit cu ocazia înmormântării lui Gili Ioanid, în vara anului 1992, care a strâns de pe meleagurile țării multă lume venită să-l petreacă pe ultimul drum. Te-ai apropiat de mine și m-ai întrebat sfios: – Mă mai cunoști? eu sunt Nicu Purcărea!