marturisitor

I.D. Sîrbu și puterea de a transfigura o baracă de lagăr în aulă universitară

Umorul lui I. D. Sîrbu descreţea multe frunţi încruntate. Povestea, inventa, râdea. Îşi grada efectele savant, transformând poantele soldăţeşti în morală subtilă, cu ştiinţa unui podgorean care înnobilează vinul. Uneori, mai turna şi apă în vin. Făcea elogiul bârfei, ca gen literar, asemenea imnului, odei sau chiar epopeii, de care, cel puţin în cazul său, se apropia prin dimensiuni, ca şi prin bogăţia episoadelor. Cleveteala benignă se convertea, până la urmă, în autoironie. Ne-a povestit cum, în Clujul tinereţii sale, se întâlnea la cârciumă cu sculptorul Romulus Ladea şi cu un grup numeros de artişti — haita, zicea el — […]

„Profesorul I.D. Sârbu, un om cu totul și cu totul aparte”

La Grindu parcă totuși era altfel decât în alte părți. Tonifiați de soare, scăpasem din țarc în semilibertate. Aici exista și o baracă „favorizată”, a celor pe moarte, a inapților, un fel de cimitir al elefanților. Erau oameni bolnavi de hepatită, de febră tifoidă și alte asemenea boli, care-i aduseseră pe cei suferinzi într-o stare de degradare fiziologică foarte avansată: dimineața, din această baracă ieșeau, ca din burta unui monstru uriaș, niște ființe care numai oameni nu credeai a fi. Aici aveam să-mi petrec unele din cele mai frumoase clipe ale vieții de pușcărie, dacă vreuna din clipele acelea se […]

Cu părintele Nil Dorobanțu, în arestul închisorii militare Iași

Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri românești, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești, care se vor extinde rând pe rând în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești, via Jilava. Era pe la jumătatea lunii iunie 1951. […] Pășesc înăuntru escortat de doi gardieni. Îmi dau seama din primul moment că mă aflu la închisoarea militară. După ce s-au făcut toate formalitățile de predare-primire a „coletului” sunt luat în primire de un gardian și condus în cameră. Sunt singur! […]

Profesorul Ernest Bernea și motivele detașării sale de Mișcarea Legionară

În lagărele de la Canal mi-am putut clarifica ultimele întrebări care mă urmăreau de zece ani, privind ideologia legionară. După discuțiile de la Aiud, din prima închisoare, cu unul din cei mai inteligenți comandanți legionari, care făcuseră doar un început în clarificarea mea, urmaseră multe discuții cu intelectuali tineri, cu care ne completasem reciproc întrebările noastre, devenite tot mai severe. Peste tot am întâlnit și legionari care refuzau să discute ideologia legionară, tocmai pentru că începuseră să-i vadă utopia de sub învelișul bombastic și nu puteau să nu recunoască eșecul.

Teologul arădean Ioan Hornea în temniţa comunistă

S-a născut la 15 decembrie 1929 într-o familie de agricultori din localitatea arădeană Şeitin. După şcoala primară, tânărul Hornea urmează Liceul comercial din Arad. La 5 iunie 1948 este arestat de Siguranţa comunistă, într-o campanie de arestări care îi viza pe studenţii teologi şi elevi de la mai multe şcoli arădene. Represiunea orchestrată de partid şi pusă în aplicare de Siguranţa din Arad se încadra într-un context mai larg şi ca urmare a Ordinului MAI nr. 5 din 15 mai 1948, care prevedea arestarea preventivă a tuturor celor care figurau ca legionari în evidenţele fostei Siguranţe. Pretextul era anihilarea unui […]

„Ai văzut tu pe Hristos?”

Cunoaşterea lui Dumnezeu pe calea cea mult bătătorită este Sfânta Scriptură, în Biserică. Este calea supranaturală, prin care Dumnezeu se descoperă lumii. Apoi este cunoaşterea lui Dumnezeu pe calea argumentelor raţionale. Şi acum, mai apare şi cunoaşterea lui Dumnezeu prin ştiinţele naturii. Acum, celor care cunoaşteţi pe Dumnezeu şi vă afirmaţi în acest Sobor şi vă afirmaţi că şi voi îl cunoaşteţi, vi se cuvine să veniţi în Adunarea Sfântă, în Biserică, unde îl veţi şi vedea, cum spune Domnul Iisus: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu” (Matei 18,20).

VASILE MALUȘ a plecat la Domnul, într-o dureroasă discreție!

Pe 10 februarie împlinise 96 de ani. A avut până la sfârșit mintea limpede, sufletul împăcat şi amintiri cât să aşeze pe rafturile bibliotecilor sute de tomuri de memorialistică şi de istorie adevărată, neprelucrată de vremurile rostogolitoare. A plecat la Domnul în urmă cu câteva zile, într-o discreție dureroasă, așa cum a trăit vreme de aproape un secol… Vasile Maluş a fost un român pentru care noţiuni precum patrie, neam, onoare, cinste nu erau vorbe-n vânt. Nea Vasile a fost un om al istoriei sale, acea istorie care ţine în picioare un popor şi pe care se sprijină generaţii întregi.

Un iubitor de Dumnezeu, un stâlp al Ortodoxiei, un monah adevărat şi un mare prieten

Pentru a scrie despre cineva câteva rânduri, trebuie să ai o motivaţie specială sau pur și simplu să ai o înclinaţie spre a consemna anumite evenimente. Pentru mine este o motivaţie specială, bazată pe o prietenie deosebită, de a vorbi despre un Mare Prieten, Duhovnic, și Om, Arhimandritul Gavriil Stoica de la Sfânta Mănăstire Zamfira.

Părintele Gavriil, călugărul mult râvnitor şi înţeleptul duhovnic

Când mă gândesc la bunul meu prieten Părintele Arhimandrit Gavriil Stoica, cea dintâi imagine care îmi vine de fiecare dată în minte, este chipul său blajin dintr-o seară de sfârşit de decembrie a anului 1958, seară pe care atunci, n-aveam cum să ştiu că nu o voi uita niciodată. Mă aflam la schitul Ciocanu de lângă Câmpulung Muscel şi ora era destul de târzie când am auzit câteva bătăi în uşa chiliei.

Un om al Liturghiei şi un mare gospodar

L-am cunoscut pe părintele Gavriil în luptă. Nu e vorba numaidecât de cunoașterea unei neputințe, de diagnosticare, ci e vorba de lupta de a vindeca neputința. L-am observat de când era tinerel, la mănăstirea Căldărușani, eu de fapt am mijlocit preoția lui, că era diacon. Avea multă râvnă și de multe ori reușea să se depășească în a veni în ajutor, în a salva lucrurile. Era grozav de conștiincios, plin de râvnă și de energie. Ne-am unit sufletește și ne sfătuiam împreună. I-am fost și mi-a fost părinte. Era obiectiv și dăruitor.

Închisorile preotului arădean Dimitrie Gornic

S-a născut la 5 decembrie 1914, în Iermata, judeţul Arad. După şcoala primară din satul natal, tânărul Gornic se înscrie la Liceul „Moise Nicoară” din Arad, unde în 1934 obţine bacalaureatul. Doi ani mai târziu se înscrie la Academia Teologică din Arad. Se implică în Mişcarea Legionară, documentele Securităţii fiind confuze în privința activității sale. Lupta politică avea să-i creeze multe neajunsuri. În 1938, după interzicerea partidelor politice, Dimitrie Gornic este reţinut de Siguranţă, pentru activitate legionară. Preotul din satul lui natal primise prin poştă câteva manifeste, crezând că sunt de la studentul Gornic.

Doctorul Lefa Aristide, om de o modestie rar întâlnită

Pe dr. Lefa Aristide l-am cunoscut în penitenciarul sanatoriu Tg. Ocna, în plină activitate profesională. Lucrând în libertate ca chirurg, era foarte solicitat și de cei din secție, în special la parter, unde, majoritatea aveau fistule deschise de natură TBC și necesitau îngrijire mai atentă. Personal, nu prea am avut de-a face cu el, decât atunci când, întors din orașul Tg. Ocna, unde fusesem operat de apendicită și pe drum dus într-o căruță hodorogită, mi se deschisese incizia, în ciuda cusăturii făcute de medicul chirurg. Atunci m-a pansat o dată sau de două ori.

Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu arată oamenilor drumul salvării

„Să ne-ntoarcem, oameni buni, la icoană!” Acesta este îndemnul rostit cu fermitate şi căldură de Părintele arhimandrit Iustin Pârvu, duhovnicul trăirilor athonite şi al făptuirilor ctitoriale care ne uimesc la aflarea şi vederea lor.

Vasile Voiculescu, între poetul creștin „în felul său” și doctorul fără de arginți

Din grupul de doctori care se adunau Duminica după-amiază în căsuța de mahala a chelnerului Apostol Apostolide, mare meloman și colecționar de artă, omul cel mai remarcabil era doctorul poet Vasile Voiculescu. Avea locul lui știut, pe divanul de lângă „patefon”, unde ședea tolănit, retras, izolat, taciturn, inspirând, de acea sfială, îmbrăcat cu un costum ros de prea multă purtare, cafeniu cu subțiri dungi albe, iarna încălțat cu bocanci cazoni căptușiți uneori cu ziare împotriva frigului. Căci de la moartea soției lui, petrecută cu câțiva ani înainte, hotărâse (penitență, asceză?) să nu mai facă niciodată focul în odaia în care […]

„Ca un apostol trecea din om în om spre a ne îmbărbăta” – Părintele Constantin Galeriu în lagărul de exterminare de la Coasta Galeș

Pe o vreme mohorâtă, rece și ploioasă, de parcă și vremea ne plângea de milă, tot noaptea, am fost încolonați câteva sute dintre noi și înglodați în drumurile desfundate am ajuns, nu știu după cât timp, în nou înființata colonie Coasta Galeș. Dacă memoria nu mă înșală, era pe la sfârșitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie 1952. Imediat am fost repartizați în dormitoarele barăcilor de lemn, de câte 80 de priciuri suprapuse.

„Preotul Constantin Stoicescu, om de mare valoare sufletească”

Aveam preocupări noi în penitenciarul din Brașov. Prima – și cea mai importantă – o constituia rugăciunea în comun, dimineața și seara. Simțeam nevoia unui suport sufletesc și a unei reconfortări spirituale, pe care nu le puteam obține decât în momente de meditație, de rugăciune. Aveam printre noi cinci preoți, toți cu studii teologice. Îi enumăr pe toți: Iancu Popescu din comuna Văcăreasca, Constantin Stoicescu din comuna Lopătari, satul Terca, Iacob Tănase, Iorgu Ciomag și Cocora Gabriel. Printre cei mai activi se numărau preotul Iancu Popescu, pe care-l cunoșteam din vremea studenției, și preotul Constantin Stoicescu, om de mare valoare […]

Episcopul Vasile Lăzărescu, un mărturisitor al dreptei credințe și al adevărului, în mijlocul prigoanei comuniste

Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului, cel care a fost episcop la Caransebeș între 1934-1941, face parte nu doar din pleiada de cărturari ai veacului XX, dar mai ales din corolarul de martiri și mărturisitori ai dreptei credințe ortodoxe din țara noastră. El a trecut la Domnul în data de 21 februarie 1969.

„A dovedit a fi om și preot în același timp, net superior altora”

Într-o vreme, am stat și cu preotul Grebenea Nicolae, de care mă despărțisem la mina Baia-Sprie. Era originar din Rășinari. Fecior de mocani, tocmai fusese hirotonisit ca preot când a luat drumul închisorilor. Era și el un veteran al Aiudului. Rămăsese cu același suflet cald. Comunicativ, plin de duh și, în același timp, bine ancorat în spiritualitatea creștină.

Preotul Ioan Sabău, apărător și mărturisitor al dreptei credințe

Pe vrednicul de cinstire şi de pomenire, preotul Ioan Sabău, l-am cunoscut în primăvara anului 1984, când am fost invitat, de un prieten, la parastasul de şase săptămâni pentru tatăl său, oficiat în parohia Bobâlna (lângă oraşul Simeria), unde păstorea părintele. Mărturisesc, de la bun început, că întâlnirea mea de tânăr diacon (aveam doar un an şi 2 luni de la hirotonie) cu deja septuagenarul „duhovnic al Ardealului” – cum pe bună dreptate a fost numit – constituie un moment providenţial, încărcat de impresii din cele mai frumoase şi mai pline de învăţături folositoare de suflet.

Testamentul părintelui Justin

Astăzi, 10 februarie 2017, se împlinesc 98 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari, mai iubiţi şi mai cunoscuţi duhovnici ai neamului românesc, părintele Justin Pârvu. Viaţa lui a fost închinată întru totul lui Hristos, fiind din tinereţe „un desăvârşit călugăr“, un mărturisitor în vremurile potrivnice, un părinte care a născut şi crescut duhovniceşte mulţi monahi, monahii, preoţi şi mireni, un duhovnic care a schimbat destinul multor oameni. De dincolo de veac, părintele Justin continuă lucrarea sa duhovnicească pentru toţi cei care îi cer sfat şi mijlocire de la Dumnezeu, iar momântul său permanent împodobit cu flori […]

1 2 3 4 ›»