Mircea Mîrza și lămurirea credinței pe drumul suferinței
Într-o seară, înainte de stingere, toți erau întinși pe priciuri; unii deja dormeau, alții se rugau, se gândeau sau povesteau. Lângă mine era un mic grup de elevi din Sibiu și între ei, cel care povestea era Mircea Mîrza, un copil frumos de era o plăcere să-l privești. Avea un ten roz, ca de piersică și o voce în schimbare pe care mereu și-o dregea să pară mai dură, să aducă măcar cu una de ”lup de mare”. Mircea era elev în școala de marină. Ce povestea era interesant și îl ascultam atent pentru că eu însumi trecusem prin frământări […]