Cu Pazi prin amintire
Drumul înapoi, în amintire, pe care-l fac destul de des în ultimul timp este o luptă cu neuitarea. E un trecut care-mi aparține și în care găsesc, uneori uimită, o altă existență a mea. Acel trecut nu este o lume de fantasme, ci una dureros de reală, din care atunci când mă trezesc nu am gustul amar al învinsului, ci recapăt starea de spirit de atunci, retrăind momente greu de înțeles pentru cei care n-au cunoscut lumea malefic construită de opresorii noștri, apoi transfigurată și înfrumusețată de noi, cu sufletul.