O mustrare frățească ca mărturisire de credință

L-am cunoscut şi pe Virgil Maxim – am ctitorit cu el, am făcut începenia Bisericii Acoperământul Maicii Domnului. Mi-aduc aminte… fumam şi eram pe strada mea, acolo, la nord. El tot la nord stătea. Şi aud în spatele meu un tropăit şi o chemare: „Frate Octaviene!” Era el, Virgil Maxim. Zice: „Dacă te mai văd fumând, termini prietenia cu mine!” Zic: „Bine, am înţeles.”

Citește mai mult