parintele galeriu

Părintele Galeriu de la Silvestru sau ”Omul Duminică”

Părintele Galeriu va rămâne toată viaţa lui – cea mai amplă cu putinţă – cel mai neaoş român universal. Fire iscoditoare, dar şi de o pace robustă, ca pentru veşnicie, a cercat cu degetul lui gânditor „toată lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea tainei”. Era primul om pe care-l întâlneam dincolo de panică – blestemul nedezlegat al oricăror vremuri sau oameni mici. Îmbrăcat modest, dar impecabil, se îndrepta totdeauna, indiferent cât de mărunte ar fi fost scopurile de la capătul drumului, spre sărbătoare; de fapt, Părintele Galeriu nu a încetat niciodată şi nu a obosit să fie sărbătoare.

Avva Galeriu sau Icoana din suflet

Înfăţişarea Părintelui Galeriu era aceea a unui preot ortodox tradiţional. Vocea puternică, dicţia clară, expunere fără greş. Impresiona plăcut orice suflet care venea să asculte sau să ceară sfat si binecuvântare. Acestor daruri cu care Dumnezeu l-a încununat, se adăuga şi harul, pentru care făcea un efort duhovnicesc susţinut. Citea foarte mult în toate domeniile, ştiinţă, literatură, filozofie , dar mai ales patristică. A venit la dînsul un student, şi s-a plîns că nu mai poate învăţa. Avva i-a spus: ”am optzeci de ani si vreau sa învăţ chimie.” Duminica venea în sfântul Altar, cu un braţ de cărţi, cizelind […]

„Părintele Profesor Dr. Constantin Galeriu, preot si predicator de excepţie”

Sfântul Ioan Gură de Aur spune în cunoscutul Tratat despre preoţie că „ascultătorii judecă predica nu numai după cuvintele rostite ci și după faima predicatorului…” de câteva decenii, părintele Galeriu este cel mai cunoscut preot român din Bucureşti, din țară, chiar și de peste hotare. Este preotul a cărui faimă, mai ales sub aspect predicatorial, îi determină pe creştini să vină la Biserica Sf. Slivestru, spre a-l vedea şi asculta, de la distanţe kilometrice apreciabile, în orice anotimp al anului şi în ciuda oricăror greutăţi. Mai ales după evenimentele din decembrie ‟89, când comunicarea a scăpat de sub control de […]

Un preot cu adevărat modern sau îndemnul la trăirea unicității

Când a murit părintele Galeriu mă aflam în prag de vacanță… Mă gândeam la cu totul alte lucruri decât la plecarea sa. Deși de mai multe luni țintuit la pat, îmi părea nemuritor. Se strânsese lume ca în noaptea de Înviere, în acea zi de 13 august 2003, la biserică Sfântul Silvestru din Bucureşti. Piaţa din faţa bisericii era înţesată de circa 2500-3000 de credincioşi fremătători. Un murmur general se făcea auzit: „A murit un sfânt!”. Era o încredinţare de obşte. Şi oare nu era aşa? Nu trimiseseră, oare, românii, un nou sol jertfitor, dintre cei mai de seamă, la […]

Un părinte emblematic al României de sfârșit de mileniu

Un personaj pitoresc. Cu barba sa patriarhală, mereu cu grijă pieptănată, cu pălăria sa cu boruri late, ca un nimb în jurul chipului concentrat, cu poala mantiei fluturând nu în vânt, ci de mersu-i iute; cu un gulara negru burdușit iarna, în jurul grumazului; cu omniprezența sa prin atâtea adunări, de la cele din școlile cele mai modeste, până la cele ale unor societăți simandicoase, prin felul în care bagă în seamă și întâmpină întotdeauna, pe toată lumea, zâmbitor și binevoitor, cu mieroase cuvinte de vindecare; așa cum îl vezi citind adânc, cu ochelarii de modă veche parcă stând mereu […]

Părintele Constantin Galeriu, Predicatorul de foc

Când predica, îşi desfăcea adeseori mâinile. Le desfăcea larg, de parcă dorea să îmbrăţişeze cu ele tot văzduhul şi, cu el, şi pe cei din biserică. În veşmântul cel auriu părea un vultur gata să-şi ia zborul către înalt. Aşa a rămas în memoria tuturor. Ca un mare predicator. Atât de mare, încât părea singurul în atmosfera cenuşie a Bucureştiului de sfârşit de secol şi mileniu. Dacă intrai în biserică să-l asculţi, vocea sa te ţintuia în loc. Era gravă, amplă, cuprinzătoare, cu profunzimi de nebănuit. Te puteai adăposti în sunetele ei. Ţi le puteai face rugăciune. Avea în ea […]