radu gyr - Fericiți cei Prigoniți

„Sufletul lui Radu Gyr era pur, ca și poeziile lui”

Dar, după cum am mai spus, în pușcărie lucrurile se schimbă mereu. La vreo două săptămâni după vizita lui Sepeanu am fost luat de la etaj și dus la parter, în ultima celulă din partea dreaptă, unde i-am găsit pe generalul Stavrescu, fost comandant al Corpului de Armată din Sibiu și fost comandant al Armatei a IV-a, care s-a umplut de glorie în campania din Apus împotriva nemților, pe fostul ministru național-țărănist Ghiță Pop, poetul Radu Gyr și Eugen Teodorescu.

„Figura de sfânt pe care se citea suferința chinurilor îndurate de-a lungul unui calvar de peste 20 de ani în temnițele comuniste, emana bunătatea, blândețea, mila și mai ales dragostea”

În fața mărturisirilor lui Ioan Ianolide orice adaos este de prisos. Cuvintele ar fi prea goale, neputând să cuprindă o întregire a acestora. […] L-am cunoscut pe autorul, sus menționat, după eliberarea sa, în anul 1964. Era unul dintre puținii „colegi” de detenție, pe care tatăl meu îl primea în casa noastră.

Radu Gyr – prințul neîncoronat al metaforei

În cei 14 ani de detenție, dintre care 8 executați la Aiud, asumându-mi riscurile de a fi descoperit și pedepsit de temniceri, am învățat – printre altele – și cincizeci-șaizeci de poezii concepute în ”Zarcă”, sau pe celular de prințul neîncoronat al metaforei, poetul Radu Demetrescu – Gyr. El a creat, cu migala unui șlefuitor de diamante, poezii de o incontestabilă frumusețe lirică și etică. Majoritatea le-am învățat prin pereții celulelor.

Radu Gyr – O lumină pentru întreg neamul românesc

Dacă am asemăna România cu o mireasă în faţa altarului alături de mirele său, atunci ochiul stâng al acestei mirese ar fi Mihail Eminescu – Luceafărul literaturii române. Ochiul drept, însă, ar fi Radu Demetrescu-Gyr, martirul neamului românesc. Dacă obrazul stâng al miresei ar fi Mihail Eminescu, atunci obrazul ei drept ar fi Radu Demetrescu-Gyr, eroul poporului român.