Sergiu Mandinescu, un poet de o inteligență vie, bun și blând, cu suflet cald

În aceeași ordine de idei, voi aminti aici de Mandinescu, pe care aveam să-l cunosc peste câțiva ani la Gherla. Slăbuț, de statură obișnuită. La un timp, chiar foarte, foarte slab. Suferea grav de plămâni. Rupt și neglijent cum nu se mai poate. Veșnic absent și obsedat de aceeași reeducare. Când auzea vorbindu-se, începea să se tulbure. Poate că jucase la Pitești sau Gherla un rol și se simțea descoperit. Dacă era cumva acuzat, făcea imediat o criză. Avea mentalitate de dreapta.

citește mai mult