„Versul lui era întotdeauna cald şi chemător de iubire fizică, de iubire de ţară, de iubire de om…”

Chiar şi din apropiere, colonia Stoeneşti,era invizibilă. Mi-o tot arăta cu degetul cineva care mai fusese pe-acolo, dar eu tot n-o vedeam. Nişte sârmă ghimpată, două grajduri – unul mai înalt, altul mai scund, o ţeavă care trecea peste un jgheab… şi atât. Când norul de praf stârnit de coloană s-a mai risipit, parcă am zărit o cons­trucţie pe partea stângă, care aducea a coteţ de păsări nefolosit. Mai erau patru prepeleacuri în cele patru colţuri ale ţarcului, dar pe fundalul unei înălţimi de pământ cenu­şiu, se estompau în întunericul care cobora peste noi. Deci, o cantitate de bârne, mult lut […]

Citește mai mult