„Profesorul I.D. Sârbu, un om cu totul și cu totul aparte”
La Grindu parcă totuși era altfel decât în alte părți. Tonifiați de soare, scăpasem din țarc în semilibertate. Aici exista și o baracă „favorizată”, a celor pe moarte, a inapților, un fel de cimitir al elefanților. Erau oameni bolnavi de hepatită, de febră tifoidă și alte asemenea boli, care-i aduseseră pe cei suferinzi într-o stare de degradare fiziologică foarte avansată: dimineața, din această baracă ieșeau, ca din burta unui monstru uriaș, niște ființe care numai oameni nu credeai a fi. Aici aveam să-mi petrec unele din cele mai frumoase clipe ale vieții de pușcărie, dacă vreuna din clipele acelea se […]
