tortionar

Gheorghe Enoiu – Portretul fiarei la tinerețe

Intr-un interviu luat de cotidianul Evenimentul zilei colonelului (r) Gheorghe Enoiu, fost sef al Directiei IV (Anchete si Cercetari Penale) din cadrul Securitatii, acesta, la intrebarea reporterului: “Ati lovit vreodata un anchetat?”, raspunde senin: “La ancheta nu am batut, dom’le, ca de batut eu, personal, nu bateam. Daca era, era unu’ acolo care batea, un oarecare Branzaru… Eu nu am dat o palma”. Are oarecum dreptate, caci el nu prea batea cu palma, batea cu ciomagul. Si numai in sedintele de ancheta de noapte. Ziua era manierat, facea pe domnul. Desi, daca ma straduiesc sa-mi aduc bine aminte, cand se infuria, […]

Distracţiile lui Ţurcanu

Distracţiile lui Ţurcanu la Piteşti erau pe măsura circumstanţelor. Victima era aşezată cu faţa în jos – de preferinţă lângă colţul unui pat suprapus. Peste cel culcat se întindea a doua victima, apoi altul şi tot altul, iar la urmă de tot se urcau, sărind de la înălţimea patului de la etaj, „reeducaţii”. Cel care era în contact direct cu cimentul n-avea nici un fel de amortizare. Când se observa că-i aproape mort, întregul morman de oameni se surpa. Cel de dedesubt rămânea, pur şi simplu lat, fără simţire. Uneori nici celui de al doilea sau chiar celui de al […]

Eugen Țurcanu înainte de începerea Experimentului Pitești

Ce ştim despre Eugen Ţurcanu

Eugen Ţurcanu a fost un personagiu obscur, necunoscut în lumea tineretului legionar. Nimeni nu s-a interesat de persoana lui ca să-i cunoască biografia. Interesul a crescut abia după ce s-a descoperit rolul pe care el îl juca în folosul Ocultei comuniste cu scopul distrugerii tineretului legionar. Atunci a fost prea târziu ca cineva să mai afle ceva. lată – totuşi – ce se cunoaşte: Eugen Ţurcanu era originar din împrejurimile Radăuţiului. L-a cunoscut bine un vecin de al său pe nume de Teodor Mitric, care era legionar (şef de „garnizoană” legionara). Acesta a încercat în anul 1940 – când Ţurcanu […]

Maromet

Pentru a putea stăpâni, conduce şi teroriza poporul, comuniştii s-au servit de elemente de cea mai joasă speţă, de drojdia şi scursura acestui neam. Un exemplu elocvent este Maromet, care a ajuns în timpul comunismului comandantul celei mai sălbatice închisori, Jilava, cunoscut ulterior printre cei mai sângeroşi torţionari comunişti. Înainte, fusese om de serviciu la primăria Sectorului Negru Bucureşti – pe atunci, capitala fiind împărţită pe sectoare, în culori – galben era centrul, iar pentru celelalte sectoare fiind verde, roşu, albastruşi negru.