valeriu gafencu

Grupul misticilor din temnița Aiudului

Grupul misticilor din temnița Aiudului a reprezentat piatra de temelie a rezistenței spirituale în gulagul românesc. Detașarea de lupta politică și asumarea deplină a credinței, împlinită prin trăirea filocalică și jertfa martirică pentru Hristos, le-au deschis misticilor calea spre sfințenie, aceștia devenind modele de urmat pentru ceilalți deținuți. Preluarea totală a puterii de către generalul Ion Antonescu în urma evenimentelor din ianuarie 1941 a scos organizația legionară în afara legii.

„Valeriu Gafencu a fost un suflet pur, plin de dragoste adevărată”

Îmi vine foarte greu să scriu despre valori superioare, întrucât, după grele lovituri primite, după ani de hoinăreală pe drumuri necunoscute, fugărit de oameni cu chip de vipere, m-am retras în găoacea mea, cu toate gândurile şi dorurile mele. Dar vreau să scriu despre amintirea unor clipe sfinte pentru mine, clipe petrecute împreună cu Valeriu Gafencu.

Fratele meu, Valeriu Gafencu

Despre familia Gafencu din Sângerei – Bălţi, Basarabia se pot scrie multe, dar pe cine-i poate interesa viaţa noastră decât pe noi? La cele aproape 100 ha pământ şi o gospodărie cum alta nu era şi cu doi părinţi ca ai noştri, care s-au iubit şi s-au respectat, cei patru copii (Valeriu, Valentina, Eleonora şi Elisabeta), până în anul 1940, am fost cei mai fericiţi. Ocupaţia sovietică ne-a distrus.

„Valeriu Gafencu este un sfânt popular care își așteaptă canonizarea”. Lansarea biografiei teologice a Sfântului Închisorilor la București

O seară culturală de neuitat a avut loc de Sânziene la Librăria Mihai Eminescu, kilometrul zero al cărții bucureștene. Jurnalistul Ionuț Țene și-a lansat cartea „Valeriu Gafencu – o biografie teologică a Sfântului Închisorilor”, Ed. Casa Cărții de Știință, sub egida Fundației Ion Gavrilă Ogoranu.

„Nu-s minunați prietenii mei?! Păi cum să nu-i iubești și să nu vrei să fii cu ei, chiar și în altă viață!?”

Îndurerată Constanța1, Îmi exprim și eu regretul pentru pierderea celui mai bun prieten care l-am avut. Am aflat târziu, căci am fost plecat din localitate. Am încercat eu să mai aflu vești prin telefon, dar mi s-a răspuns același invariabil: „Ați greșit numărul!”. De altfel era și prea târziu, căci el murise. Aș fi vrut cu tot dinadinsul să-l mai prind în viață, poate că ar fi avut ceva să-mi spună. Și eu aș mai fi avut ceva să-i spun, dar, „vorba lui: O să ne mai întâlnim, că viața nu se sfârșește aici”.

”Da, eu sunt nebun întru Hristos!”

Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat prilejul să trăiesc alături de Valeriu Gafencu, în cele mai tragice clipe din viața mea. Eram la Pitești, în luna mai 1949, când m-am trezit în miez de noapte, în zgomotele de zăvoare ce marcau o intensă activitate. Deodată, se deschide ușa și în celulă au apărut doi colonei, ce semănau ca două picături de apă. Erau însoțiți de temnicerul obișnuit cu asemenea scene care a început imediat să efectueze neomeneasca percheziție.

Comemorarea anuală Valeriu Gafencu – miercuri, 18 februarie 2015

Miercuri, 18 februarie 2015, ora 9:00 va avea loc Comemorarea anuală a lui Valeriu Gafencu şi a tuturor foştilor deţinuţi politici din penitenciarul Târgu Ocna. Anul acesta comemorarea este organizată de Arhiepiscopia Romanului şi a Bacăului şi va consta într-un parastas săvârşit în curtea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Târgu Ocna – locul unde se află Troiţa ridicată în memoria foştilor deţinuţi politici şi fostele gropi comune ale penitenciarului.

Virgil Maxim, unul din acei sfinți ai închisorilor

O figură foarte importantă, admirată de noi toți, era Maxim Virgil, care fusese arestat în 1941, când era elev în clasa a VIII-a (cum ar fi astăzi clasa a XII-a). Când l-am întâlnit, făcuse aproape 9 ani de pușcărie. Avea o pregătire intelectuală deosebită, era un om moral și un foarte bun camarad. Știa întotdeauna să-ți dea un sfat bun și încredere în capacitatea ta de a supraviețui, găsind de fiecare dată cuvintele care să-ți meargă la suflet. Ca credincios, a avut un comportament ireproșabil. Era un om din categoria Ianolide–Gafencu, împreună cu care fusese închis la Aiud, unul din […]

Un apologet incandescent

Dacă îl priveai pe Sandu Ștefănescu când vorbea, spuneai că e o flacără. Această combustie care îi alimenta tonusul său inepuizabil, nu era de natură organică, genetică aș afirma, poate genezică, în accepția Părintelui Arsenie Boca, adică de altă substanță, din alte zone sau tărâmuri, întrucât el nu era un om oarecare, ci o persoană incandescentă, deosebită, ce trăia și se alimenta altfel decât semenii săi.

”Un creștin desăvârșit”

Mutările atât de dese pe care le opera administrația pentru a rupe prieteniile și a încerca alți turnători, aveau pentru noi avantajul că legam alte prietenii și aflam… vești noi. Acum am aflat că Valeriu Gafencu a murit la Pitești(sic!). Student la drept, arestat cu elevi de la Liceul Militar din Iași (1942), era un băiat extraordinar de dotat, un creștin desăvârșit. Semăna cu un personaj dostoievskian care nu avea nevoie să-l caute pe Dumnezeu, fiindcă îl avea în el. A sosit la Aiud în 1942, am mai fost împreună la Galda, de atunci nu mai știam nimic despre el. […]

Valeriu Gafencu – un mare mentor şi un întremător

După sărbătorile Sfintelor Paşti ale anului 1942, în urma respingerii recursului, un tren ne transporta de la închisoarea din Craiova către cea din Aiud. Entuziasmul tinereții umbrise orice tristețe firească ce s-ar fi putut produce în urma despărţirii de familie şi de oraşul primei mele tinereți, pe care l-am iubit şi îl iubesc încă. Nerăbdarea de a lua contact cu o lume nouă, tânără şi vârstnică, dar încă plină de vibraţii spirituale şi cu vaste cunoştinţe în varii domenii, îmi adumbrea orice regret al despărțirii de vechile amintiri.

Comemorarea anuală Valeriu Gafencu – sâmbătă, 15 februarie 2014

Sâmbătă 15 februarie 2014, ora 11:30 organizăm Comemorarea anuală prin care aducem cinstire lui Valeriu Gafencu şi tuturor foştilor deţinuţi politici din penitenciarul Targu Ocna. Programul începe ca de obicei printr-un parastas săvârşit în curtea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, apoi se va citi Acatistul lui Valeriu Gafencu şi ne vom închina la Troiţa ridicată în cimitirul unde au fost îngropate cele peste 120 de victime ale comunismului căzute în temniţa din Târgu Ocna. Pentru detalii legate de transport contactaţi:Bucureşti – Târgu Ocna: Maria Petrov – 0723917197Cluj Napoca – Târgu Ocna: Andra Nemeş – 0747589478 Ca în fiecare an, […]

Valeriu Gafencu, om de-o neasemuită ţinută morală

Pe la începutul lui iunie 1951, în urma unei riguroase expertize medicale, s-a hotărît de către mai marii Direcţiei Generale a Penitenciarelor trimiterea noastră, a celor câţiva deţinuţi politici, proveniţi de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la alte penitenciare. În duba care ne transporta către Târgu Ocna, închisoare considerată ”punct terminus”, erau câţiva deţinuţi de drept comun, care ne-au avertizat că la acest sanatoriu, în secţia „contrarevoluţionarilor”, se petrec lucruri nu tocmai plăcute şi că ar fi bine să ne ţinem gura.

„Ion, o mare personalitate…. Are o inimă de o bunătate rară”

Ion1, o mare personalitate. În el întâlnesc contrastele într-un chip izbitor. Are o mare putere de iubire nevalorificată. Va suferi mult în ziua în care își va da seama de comoara din inima lui, nesocotită. Are o inimă de o bunătate rară. Cu o voință foarte puternică. Adeseori e greu să faci diferența între voința și încăpățânarea lui. Duce o luptă grea cu păcatul, pentru simplificarea sufletului.

Mărturie despre sfințenia și mucenicia lui Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu a pătruns în conștiința mea brusc și luminos. Eram încă liber când am aflat că, în închisoarea Aiud și apoi în colonia de muncă din localitatea Galda, în apropiere de Aiud, se află un tânăr deținut politic, a cărui trăire creștină răspândește în jur o forță binefăcătoare, ce se răsfrânge asupra celorlalți frați de suferință și asupra tuturor celor cu care vine în contact. Ar fi fost un fel de Pavel modern, care, în mijlocul încercărilor trimise de Dumnezeu, nu înceta să propăvăduiască, să încurajeze, să înalțe sufletește, spre desăvârșirea creștină, pe cei din jur. (…)

Valeriu Gafencu: Un om, un sfânt

În perioada anilor 1935-1938 am locuit în comuna Sângerei, jud. Bălţi, unde tatăl meu era funcţionar de stat. Eram elev la Liceul “Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Chişinău, şi-mi petreceam toate vacanţele la Sângerei, unde am avut un prieten deosebit, pe Valeriu Gafencu, elev la Liceul “I. Creangă” din Bălţi.

„Valeriu Gafencu a fost un om bogat sufletește. El a fost nu numai un credincios ci și un mare trăirist, un sfânt”

L-am cunoscut la colonia de muncă din Galda de Jos. Aici se afla un conac frumos al boierului Albini așezat pe un bot de deal, care domină satul, cu multe hectare de vie. Albini avea contract cu Penitenciarul Aiud ca să lucreze via. Astfel s-a organizat la conac o colonie de muncă cu deținuții legionari, condamnați de Ion Antonescu. În vara anului 1947 m-am dus la acea colonie să-l vizitez pe Gh. Grigoraș, băcăuan, care executa o pedeapsă de 10 ani muncă silnică. Andrei Bontaș și Constantin Pavlovici la fel au primit câte zece ani.

Valeriu Gafencu și mama la colonia Galda

Valeriu Gafencu – Portret de familie

Mă numesc Valentina Elefteriu, fostă Gafencu, sora cea mai mare a lui Valeriu Gafencu. El era cel dintâi, apoi eu, Eleonora şi Elisabeta. Am să încerc să fac o notă biografică asupra familiei, pe scurt. Sunt născută în Sângereni, în 1921 , într-o familie, aş putea spune, creştină. Tatăl meu a fost deputat în Sfatul Ţării, a luptat pentru Unirea Basarabiei cu România, dar situaţia a fost de aşa natură, încât a fost deportat în ’40 şi nu am mai ştiut nimic de el. Şi nu mai ştiu nici până astăzi. Mama noastră, o bună creştină, o bună gospodină a […]

Mărturisitorul Valeriu Gafencu - frescă a mănăstirii Afteia

Valeriu ne-a arătat calea ce duce la mântuire

Valeriu Gafencu?!… Despre el, N. Steinhardt spunea că e unul din sfinţii închisorilor; despre el vorbeşte şi Ion Ioanid şi D. Bacu şi toţi câţi au trecut prin închisori. Toţi îl vorbesc numai de bine, fie că l-au cunoscut personal, fie din auzite. Eu l-am cunoscut personal şi mărturisesc şi eu că cele spuse sunt adevărate, aşa era, aşa a fost, fără nici o discuţie şi fără îndoială. A fost un erou-martir. Pe el nu l-a făcut erou un simplu act de curaj de o clipă, ci o întreagă serie de eroisme de fiecare zi, el a murit puţin câte […]

Valeriu Gafencu, tânărul cel mai pur al închisorii Pitești

Valeriu Gafencu – tânărul cel mai pur al acestei închisori – era de părere că nu trebuie să se răspundă la nici un fel de acţiuni de acest fel.1 Dar noi, cei proaspăt arestaţi, i-am întors-o zicându-i: – Întrucât încă n-am pierdut acea calitate de luptători, care te face să acţionezi mereu, ne implicăm în toate. La urmă, când acele calităţi vor scădea în intensitate, ne vom retrage şi noi în post şi rugăciuni.

1 2