vasile turtureanu

Vasilică Turtureanu, omul cu ochi blânzi și buni, capabil să radieze bucurie după 16 ani de pușcărie sub două dictaturi

Printre cei strânși în jurul meu era și un tip foarte înalt și pleșuv, deși nu părea să fie prea în vârstă. Avea o față zâmbitoare și ochi blânzi și buni. Nu avea vestonul de zeghe pe el, ci o bundiță dintr-o urmă de cojoc și sub bundiță purta un pulovăr care se vedea că fusese lucrat din resturi deșirate din alte obiecte de îmbrăcăminte împletite și despre care am aflat mai târziu că avea aceeași istorie cu a pulovărului primit de mine de la Anagnostu, doar că al meu avea alt model și era confecționat în două culori, provenite […]

O figură legendară

De asemenea, merită evocată figura – devenită legendă a Aiudului – studentului Valeriu Turtureanu, pe care colonelul Crăciun l-a izolat, pentru atitudinea sa demnă și dârză, pe un ger năprasnic, într-o celulă special amenajată în acest scop, cu intenția vădită de a-l extermina. Și dacă totuși a supraviețuit, aceasta s-a datorat numai unui adevarat miracol. (Demostene Andronescu – Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric. Memorii și versuri din închisoare, Editura Christiana, București, 2009, p. 155)