Teologul arădean Ioan Hornea în temniţa comunistă
S-a născut la 15 decembrie 1929 într-o familie de agricultori din localitatea arădeană Şeitin. După şcoala primară, tânărul Hornea urmează Liceul comercial din Arad. La 5 iunie 1948 este arestat de Siguranţa comunistă, într-o campanie de arestări care îi viza pe studenţii teologi şi elevi de la mai multe şcoli arădene. Represiunea orchestrată de partid şi pusă în aplicare de Siguranţa din Arad se încadra într-un context mai larg şi ca urmare a Ordinului MAI nr. 5 din 15 mai 1948, care prevedea arestarea preventivă a tuturor celor care figurau ca legionari în evidenţele fostei Siguranţe. Pretextul era anihilarea unui grup de rezistenţă anticomunistă iniţiat de legionarul Gligor Cantemir, cu ramificaţii între numeroşi intelectuali, preoţi, studenţi, elevi, muncitori şi agricultori din zona Aradului.
Tânărul Ioan Hornea este anchetat la Siguranţa din Arad şi inclus în lotul studenţilor şi elevilor arădeni consideraţi legionari. În anchetă, Hornea este caracterizat astfel: „inteligent, hotărât, sincer, bine pregătit din punct de vedere cultural şi religios, indus în eroare de către elementele notorii; fără vicii, bolnăvicios; după o bună educaţie s-ar putea redresa”. Anchetatorii îi descoperă tânărului Hornea calităţile şi sugerează că ar fi fost dus în eroare de către liderii grupului aşa-zis legionar de la Academia Teologică. Aprecierile anchetatorului nu sunt întâmplătoare, atâta vreme cât se sugera reeducarea elevului Hornea. Totuşi, el avea să fie învinuit pentru strângerea unor ajutoare care ar fi ajuns la familii cu deţinuţi politici. Prin Sentinţa nr. 449 din 25 martie 1949 a Tribunalului Militar Timişoara, Hornea este condamnat la 1 an închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.
Trece prin penitenciarele de la Arad şi Timişoara, la puţin timp fiind eliberat. Îşi finalizează liceul şi se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu. Aici, şcoala teologică se zbătea între ingerinţele venite dinspre autorităţile comuniste şi rezistenţa manifestată de către unii profesori şi chiar studenţi de a păstra vocaţia teologică a procesului de învăţământ.
De pildă, în 1950, un student din institut propunea mai multor colegi ai săi „o întărire a disciplinei şi o educaţie personală în spirit creştin”. Acestui îndemn s-a raliat inclusiv Ioan Hornea, student în anul II. În câteva rânduri, el lansează o serie de bileţele, sub formă de manifeste, la domiciliile unor cunoscuţi din Arad şi Sibiu, în trenul în care mergea de la Şeitin spre Arad, respectiv Sibiu, dar şi în cutiile poştale şi în faţa unor instituţii ale statului. Bileţelele conţineau citate din Sfânta Scriptură despre existenţa lui Dumnezeu şi îndemnuri la o viaţă religioasă intensă. Securitatea reuşeşte să depisteze sursa acestor manifeste, iar la 17 februarie 1953 îl arestează pe Ioan Hornea. Este anchetat la Securitatea din Arad, în vederea trimiterii în justiţie. Este caracterizat ca „un element fanatic religios, inteligent; nesincer în timpul anchetei”. Nu este trimis în justiţie, în schimb, prin Decizia MAI nr. 517 din 30 aprilie 1953 cunoaşte o detenţie administrativă pe o perioadă de 48 de luni în colonie de muncă. Culpa era „activitate religioasă nepermisă”. Trece prin Centrul de Triere din Bucureşti, colonia de la Popeşti-Leordeni (mai 1953) şi prin penitenciarul de la Caransebeş (noiembrie 1953). La 2 iulie 1954, când urma să fie eliberat, primeşte Decizia MAI nr. 5130/1954 de trimitere în domiciliu obligatoriu, pe o perioadă de 12 luni, în Bărăgan, la Viişoara. Prin Decizia MAI nr. 5767 din 20 iunie 1955, restricţia domiciliară se prelungeşte cu 24 de luni. La Viişoara a muncit ca zilier la GAS „1 Mai” Mărculeşti, permanent fiind consemnat cu „manifestări ostile”. La 20 iunie 1957 i se ridică restricţiile domiciliare, revenind astfel la Şeitin. Încearcă să-şi finalizeze studiile teologice, dar prin implicarea împuternicitului de culte este refuzat. Tânărul Hornea lucrează pe un post de contabil la Banca Agricolă din Şeitin, apoi ca inspector al ADAS Arad. Şi în această perioadă este considerat „element fanatic religios, inteligent, retras, studios”.
În cele din urmă, în 1958 reuşeşte să obţină licenţa în teologie la Sibiu. La 21 martie 1959 este hirotonit preot de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei, în schimb nu i se permite să slujească. Abia la 1 ianuarie 1964 este numit în Parohia Vânători, judeţul Arad. Aici slujeşte până în 1970, când se transferă la Fiscut, în 1975, la Arad-Grădişte, iar la 2 septembrie 1979, la Arad-Şega I. În 2016 a trecut la cele veşnice.
(Adrian Nicolae Petcu, „Teologul arădean Ioan Hornea în temnița comunistă” în Ziarul Lumina, 15 septembrie 2017, p. 6)