Tortura conștiinței morale

Prima dată când am fost întrebati dacă mai suntem sau nu legionari, numai cinci dintre noi spusesem că nu mai eram.

A urmat apoi tortura pozitiei fixe pe prici cu mâinile în sus si bătăile administrate celor ce nu suportau această tortură, continuându-se cu batjocorirea lui Dumnezeu din Săptămâna Patimilor si „pelerinajul” în genunchi prin cameră, timp de opt zile, urmate de lepădarea tuturor de Legiune.

Atunci Ţurcanu a afirmat în fata tuturor că nu mai existăl egionari.

 

Eram în a saptea zi de torturi de nedescris. Memoria ne fusese golită de „tot ce stiam si nu stiam” referitor la activitatea noastră si a celor din „libertate”.

Pentru a mai scăpa de această tortură insuportabilă multi dintre noi, si mai ales dintre cei tineri, au declarat vrute si nevrute, stiute si nestiute, pentru că suferinta depăsise limita de rezistentă.

Vorba românească: „Să nu dea Dumnezeu omului cât poate răbda”, se adeverise într-un mod dramatic. Fotografia acestor figuri care exprimau deznădejdea ajunsă la culme, si chinul ajuns la nebunie, ar fi fost cea mai cutremurătoare dovadă a bestialei dezlăntuiri satanice. Psihologii, parapsihologii, psihiatrii si alti specialisti ar fi avut un bogat material de studiu. Imaginile ar fi grăit din plin ce înseamnă teroarea comunistă si de ce nu s-a petrecut până în prezent, nici un fel de răscoală în imperiul comunist împotriva satanicei stăpâniri.

Dacă declaratiile, scrise si nescrise, ne-au pustiit memoria, dacă lepădarea de Legiune ne-a compromis ca legionari, totusi cea mai odioasă tortură, care a actionat în intimitatea noastră, a fost prostituarea constiintei morale.

Constiinta este cea mai intimă parte a omului. Datorită acestei intimităti, inabordabile de către un alt subiect, Mântuitorul a instituit Sfânta Taină a Spovedaniei, prin puterea dată Sfintilor Apostoli si transmisă de acestia tuturor preotilor, până la sfârsitul lumii, prin cuvintele:

«Ce veti dezlega pe pământ, dezlegat va fi si în ceruri si ce veti lega pe pământ, va fi legat si în ceruri».

Acest mandat, încredintat omului prin preoti, este mandatul prin care Dumnezeu i-a îngăduit insului să ia parte la marea operă de mântuire a sa.

Cel ce se spovedeste îsi goleste constiinta, în fata duhovnicului său, de tot ce este inuman în el, de toate ispitele si momelile diavolesti si de tot răul făcut semenului.

Din toate torturile pe care le-am văzut si pe care, de acum, cititorul a fost în măsură să le cunoască, tortura morală a întrecut orice imaginatie. De aceea, nimeni nu are dreptul în lumea aceasta să siluiască sub nici un motiv intimitatea constiintei aproapelui său, pentru că libertatea de constiintă a fost dată omului de Dumnezeu.

Fiecare dintre noi a fost torturat ca să-si dea seama că nu are nici o posibilitate de a se sustrage acestei „prostituări” morale.

De aceea, unii au inventat sau exagerat fapte pe care nu le-ar putea crede nici cea mai bolnavă minte, numai ca să fie crezuti si să scape de torturi. Erai întrebat dacă în afară de furt, minciună, înselătorie – pe care trebuia să le mărturisesti public – ai mai comis si perversiuni sexuale, prostituarea constiintei privind mai ales perversiunile si relatiile sexuale. Or, tineretul legionar din cadrul Frătiilor de Cruce sau din centrele studentesti fusese educat tocmai spre a fi ferit de perversiuni, atât pe plan moral cât si pe cel sexual.

În fata comitetului de tortură, ti se punea întrebarea dacă ai făcut vreo perversiune sexuală. Dacă răspundeai negativ, erai torturat pentru că nu ai făcut-o; iar dacă afirmai contrariul, erai de asemenea torturat, pentru că ai făcut-o; oricum, erai torturat.

De aceea, ajungeai în situatia lui Andrisan, cu barbă sau fără barbă. În acea nebunie a disperării, în urma cumplitelor torturi continue, multi au ajuns la concluzia că „spun tot si fac orice”.

În acest stadiu, când puterea de judecată, pudoarea si bunul simt fuseseră de mult abolite, când cel torturat se zvârcolea în mocirlă, stiind că mâine putea înnebuni pe prici ca Pintilie, Nedelcu si Ionescu, ce i se mai putea pretinde acelui tânăr?

Unii dintre noi au început, să povestească, fără nici o reticentă, fel de fel de fapte, pe care nu le întâlnesti nici în patologie. Sărmanii, nu mai aveau discernământ si nici vointă; erau de-a binelea nebuni.

De aceea, au declarat că au săvârsit toate perversiunile sexuale, că sau împreunat si cu animale domestice, cu mamele, surorile, rudele si cunostintele apropiate.

Parcă Sodoma si Gomora se mutaseră în închisoarea Pitesti.

În momentul când se făceau asemenea afirmatii, te întrebai, fără a avea un răspuns, dacă tu esti nebun de legat si nu întelegi ce declară camaradul tău sau dacă el era nebun si nu puteai tu întelege de ce omul o luase razna.

Această prostituare a durat în jur de 15 zile. La cei de la muncă silnică si la camera 3 subsol, aceste declaratii au fost mai decente.

În declaratiile de la Gherla ale celor mai tineri s-au spus lucruri atât de scabroase, încât ti-e rusine si să-ti mai amintesti de ele, nicidecum să le pronunti sau să le scrii.

(Dumitru Bordeianu – Marturisiri din mlastina disperarii)