Traian Murariu – executat pentru găzduirea celor prigoniți pentru dreptate
Murariu Traian s-a născut în familia unor harnici țărani din câmpia bănățeană. Tătal Traian și mama Sanda aveau o gospodărie frumoasă în comuna respectivă din categoria atât de răspândită a țăranilor mijlocași1. Erau oameni destoinici, cu multă credință în Dumnezeu și cu un profund respect față de principiile moralei creștine. Și-au crescut și aducat copilul în spiritul dragostei față de Dumnezeu și al ajutării semenilor aflați în situații de cumpănă. Va plăti cu viața acest crez creștin, căruia i-au fost mereu devotat.
Nu avem multe informații despre activitatea sa până în anul 1950. A fost cu siguranță viața unui sătean cinstit și destoinic din Banatul de câmpie, cu grijile, nevoile și aspirațiile specifice timpului. A urmat cursurile școlare din localitatea natală. A rămas în gospodăria părintească și se dedica ocupațiilor agricole. Își satisface apoi serviciul militar. Nu a desfășurat activitate politică, iar cei ce l-au cunoscut mărturisesc că era animat de o profundă credință în Dumnezeu, concretizată printr-o conduită morală ireproșabilă în relațiile cu consătenii.
A trecut peste consecințele războiului mondial și urmărea cu încordare schimbările dramatice care se petreceau în România, ajunsă sub ocupația armatelor sovietice. Ca om credincios și devotat principiilor moralei creștine, cu certitudine, nu împărtășea politica ateistă și antidemocratică împusă cu violență de regimul comunist.
În seara de 12 decembrie 1950, a fost căutat în casa sa din Pădureni de doi tineri, Mazilu Nicolae și Mogos Ion, îmbrăcați țărănește2. Erau doi foști elevi ai liceului ”Negru Vodă” din Făgăraș. Pentru susținerea pe care au acordat-o luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș au fost eliminați din liceu, arestați și condamnați la închisoare3, fiind întemnițați la Penitenciarul Târgșor4. După eliberare, se îndreaptă spre vestul țării cu intenția de a găsi un loc de muncă la Uzinele din Reșița. Ajung în comuna Pădureni, unde unul din tineri, Nicolae Mazilu, a copilărit, tatăl său fiind șeful postului de jandarmi. Găsesc adăpost în casa lui Murariu Traian.
În actul de acuzare al poporului militar, se menționează că acesta i-a ”găzduit și alimentat până în noaptea de 15/16 decembrie 1950, când au fost descoperiți de miliție”5. În cursul nopții menționate, șapte milițieni au pătruns în casa lui Murariu Traian, fiind informați de prezența celor doi tineri. În confruntarea armată care a urmat și la care Traian Murariu nu a participat, aceștia sunt uciși, apoi aruncați într-o groapă comună din cimitirul comunei Pădureni.6
Pentru fapta sa creștinească de a oferi adăpost unor oameni nevinovați și hăituiți de autorități, Murariu Traian a fost arestat de Securitate și acuzat de ”complicitate la crima de uneltire contra ordinii sociale”7.
Cunoaște ororile și torturile din beciurile organelor de Securitate vreme de aproape un an. Este judecat în 4 decembrie 1951 la Tribunalul Militar București. A fost o farsă judiciară, menită să înfricoșeze populația prin duritatea sentinței. În actul de acuzare se precizează: ”Acuzatul a negat la început că i-a găzduit, dar, când a văzut că șeful de post este bine informat, a spus unde se află și s-a dus cu lampa să-i aducă”8.
Prin Sentința nr. 1529/4 decembrie 1951, Murariu Traian, cu unanimitate de voturi, este condamnat la moarte și confiscarea averii pentru complicitate la crima de acte de teroare9.
A fost executat la Penitenciarul Jilava în 27 septembrie 1952. Plătea cu viața dorința și voința sa de a fi un bun creștin, care respectă învățătura scipturistică privind găzduirea în casa sa a celor ”prigoniți pentru dreptate”
(Ioan Munteanu – Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, E.I.B.M.B.O.R., 2007, pag. 498-499)
1. Tribunalul Militar București. Secția a II-a, dosar nr. 1803/1951, f. 663/1951, Copie-extras. Informație de la familia decedatului. Aducem mulțumirile noastre și pe această cale.
2. Ibidem.
3. ”Timișoara”, an VI, nr. 181 (1359), din 8 septembrie 1995, p. 1, 16.
4. ”Realitatea. Paralela 45”, nr. 159, din 8 septembrie 1995, p. 16.
5. Tribunalul Militar București. Secția a II-a, dosar nr. 1803/1951, f. nepag.
6. ”Timișoara”, an VI, nr. 183 (1361), din 11 septembrie 1995, p. 12.
7. Tribunalul Militar București. Secția a II-a, dosar nr. 1803/1951, f. nepag.
8. Ibidem.
9. Ibidem.