„Tranzacții nu fac cu mișelia” – crezul lui Cicerone Ionițoiu în temnițele comuniste

În această perioadă [la Canal n.n.] am avut bucuria de a întâlni pe Cicerone Ioaniţoiu, din Craiova, fost coleg de liceu. El era profesor de istorie, iar în timpul alegerilor din 19 Noiembrie 1946 fusese şeful tineretului naţional-ţărănesc de la Facultatea de litere şi filozofie, din Bucureşti.

Ioaniţoiu este unul dintre organizatorii „protestelor studenţeşti” din primăvara anului 1944, prin care se cerea mareşalului Antonescu să se ia măsuri imediate pentru a se pune capăt atrocităţilor comise de Unguri împotriva Românilor ardeleni şi pentru a se declanşa lupta de eliberare a Ardealului subjugat.

Ioaniţoiu îmi povestea că în anul 1945 a fost răpit de trupele sovietice, la Craiova, cu intenţia de a-l asasina.

Dar el a reuşit să arunce nişte bileţele din încăperea în care era închis, prin care ruga pe cei ce le vor găsi să anunţe pe profesorii Ilie Ion şi Mihail Paulian, fruntaşi ai Partidului naţional-ţărănesc din judeţul Dolj, în ce loc se află sechestrat.

Bileţelele au ajuns pe mâini bune, cei doi profesori au intervenit, iar colegul meu a fost salvat.

Cicerone Ioaniţoiu avea o atitudine demnă la Canal, el se conducea, parcă, după cuvintele lui Rostand: „Tranzacţii nu fac cu mişelia!”

(Remus Radina – Testamentul din morgă, ediția a II-a, editura Criterion Publishing, București, 2010, pp. 80-81)