Ţurcanu comanda, Ţurcanu verifica

Credeam cu toată convingerea că lumea în întregime a căzut în mâna comuniştilor şi acuma aceştia fac ce vor cu noi.

În timp ce noi ne „autodemascam” ticluind poveşti fantastice, tartorii cei mari ai „reeducării” , în frunte cu Țurcanu, ne arătau pe geamul închisorii în cimitir o cruce marea unui vestit bandit ungur, pe nume Roja Şandor.

Mie-mi zise Livinschi:

-Vezi că acolo te trimit, la Roja Şandor, dacă nu „borăşti” tot ce ai în desaga minţii tale.

Nu m-am putut abţine să nu i-o întorc lui Livinschi :

-După cum mă bateţi, nu am să ajung decât acolo şi asta cât mai grabnic.

În fiecare zi după masă, Țurcanu intra în cameră şi atunci încremeneam cu toţii. Nici oile şi mieii când intra lupul în staul nu erau atât de înspăimântaţi ca noi – în faţa acestei bestii cu chip de om.

Stăteam smirnă lângă perete şi nici de tremurat nu îndrăzneam. Țurcanu trecea plin de îngâmfare diabolică, scânteind din ochi o fulgerare neagră şi întreba pe fiecare:

-La câte probleme te-ai gândit astăzi, banditule?

-La una, domnu` Țurcanu.

-Fu… Dum….mă-tii de bandit! Treci din nou la reeducare ca să te gândeşti la toate!

-Tu la câte te-ai gândit, banditule?

-La două.

-Ai scăpat de data asta.

-Dar tu, banditule, la câte te-ai gândit?

-La trei, domnu` Țurcanu.

-Bine, banditule.

-Tuuu ?

-Nu mai am probleme, domnu` Țurcanu.

-Fu… Dum… mă-tii de bandit! Lasă că ai să ai acuşi!

După ce trecea pe la toţi, începea tortura cu propria lui mână. Spectacol mai înspăimântător decât acesta, nu cred că poate să existe. Nici să fi existat vreodată în lume.

(Mărturia lui Aurel Obreja – Mărturii din iadul temnițelor comuniste, pag. 147-148)