Uite așa poți să postești post cu adevărat
Într-o zi de vineri m-am hotărât să nu mănânc până seara, să postesc. Masa de amiază o primeam la sala de mese iar pe cea de dimineață și pe cea de seară o primeam în celulă. Plutonierul deschidea ușile la celulă dar nu te obliga numaidecât să mergi la masă. Cu mine în celulă mai erau doi din grupul nostru. Le spun lor că eu nu pot merge la masă că mă simt cam rău. Când ei se încolonau pe sală, eu trebuia să fiu lângă Părintele Nicodim Măndița și nu eram. Atunci Părintele întreabă: ”De ce fratele Ionescu nu vine?” Ei îi răspund: ”Nu vine că se simte cam rău”. ”Nu este adevărat – zise Părintele – du-te și-l cheamă să vină numaidecât.”
Când mă apropii de Părintele, mă întreabă: ”De ce nu vii la masă?!” Eu îi răspund cam în șoaptă să nu mă mai audă și alții: ”Vreau să postesc Cuvioase Părinte.” ”Ei lasă că îți voi spune eu cum e bine să postești fără să fii observat” – mi-a zis Părintele.
La masă când am ajuns îmi spune: ”Uite așa poți să postești post cu adevărat: te așezi la masă și, după ce primești porția de mâncare, te scoli, îți faci rugăciunea, te mai uiți în dreapta și în stânga, iei odată sau de două ori din castron, mai fărâmițezi pâinea sau turtoiul, te mai uiți, mai întrebi ceva pe vecin, mai iei cu lingura odată, după care desigur sună și plecarea din sala de mese, îți faci rugăciunea de mulțumire și, așa ai postit fără să fii observat de cineva. Faptul că ai mâncat două, trei linguri de mâncare și acelea pe jumătate nu înseamnă că ai mâncat. Și făcând așa ai reușit să acoperi postul tău. Doar îți aduci aminte de părintele acela care plecând din chilie cu ucenicul său au hotărât că în acea zi vor posti. Dar pe care au dat de niște oameni ce stăteau la masă în marginea drumului, care stăruind pe părintele să le binecuvinteze masa și să mănânce, au luat și ei de câteva ori din mâncarea lor. Plecând mai departe, ucenicul ceru de la părintele său să-i dea voie să bea apă, la care părintele îi răspunse: ”Nu fiule, nu poți bea apă că doar noi azi postim.” Cum părinte, dar n-am mâncat la oamenii aceia?” ”Nu fiule, nu; ci acolo am făcut dragoste numai și am acoperit și postul. Iar în Săptămâna Patimilor în Sfânta și Marea Miercuri și în Sfânta și Marea Vineri atunci nu ne mai ascundem postul căci atunci, acele două zile sunt cunoscute în poporul nostru ca zile de post aspru și de ne va vedea cineva pe noi mâncând în acele zile se va sminti. Așa că atunci poți posti fără să mai fie nevoie să acoperi postul tău.” Așa ne-a învățat părintele Nicodim să facem când postim.
(Gheorghe Ionescu – Viața și activitatea protosinghelului Nicodim Măndița, Editura Bunavestire, Bacău, 1996, pag. 416-417)