Umilințele de la Gherla
Imediat după oprirea acestui „ritual”, s-a trecut la altul.
Am fost dezbrăcaţi în pielea goală şi puşi pe mozaic în şezut. Trebuia să ţinem picioarele întinse spre înainte. Mâinile de asemeni întinse ca să atingem vârful degetelor de la picioare. Ochii ţintă la becul aprins.
N-am putut executa această tortură, căci eram epuizaţi de atâta tortură şi atâta chin şi atâtea lovituri ce le-am primit.
Văzând că aceasta nu le reuşeşte, în lovituri de ciomag ne-au ridicat în picioare.
După ce ne-au dezlegat la ochi şi ne-au pus să căscăm gura, toti cei două sute au fost puşi să treacă prin faţa noastră şi să ne scuipe în gură.
Nu exista să nu deschizi gura. Veneau cu pene de lemn cu care ţi-o deschidea forţat. Îti rupeau gura, buzele, fălcile ţi le zdrobeau. Îti rupeau dinţii din gură fără cruţare sau menajament.
Aşa au trecut cei peste două sute de inşi prin faţa noastră şi ne-au scuipat în gură -şi încă de mai multe ori- .
Toti cei vreo 200 de inşi au fost puşi să ne pălmuiască.
O, Doamne ce a însemnat în noaptea aceea să primeşti sute de palme, unele date cu ură îneverşunată.
Nu toţi au făcut la fel:
Mi-aduc aminte de un elev de la Buzău al cărui tată era aviator. Când i-a venit rândul să mă lovească, m-a lovit uşor de tot. Ca un fel de mângâiere. Mi s-a părut această lovitură îngerească ca un balsam vindecător.
Bucuria ce am simţit-o atunci a fost mai mare decât mângâierile mamei mele când mă ţinea la sânul ei cel cald şi bun. Faptul acesta mi-a dat tărie.
L-a observat Țurcanu pe tânăr şi a strigat la dânsul:
-Dă tare! Loveşte pe bandit!
-Nu mi-a făcut nimic omul acesta. De ce să-l lovesc ?
-Şi tu eşti bandit. Lasă că-ţi fac şi ţie la fel!
După ce şi acest „ritual” al scuipării s-a terminat, nu-mi mai simţeam nici faţa şi nici capul. Toate organele mi se păreau străine. Mi se păreau ca nişte obiecte ce stau agăţate pe un trup stingher care nu era al meu.
Îmi venea să zic că nu mai simt tortura. Aveam impresia că trupul e un obiect mort, fără suflare. El nu mai are nici o celulă vie într-însul.
(Mărturia lui Aurel Obreja – Mărturii din iadul temnițelor comuniste)
