Un adevărat Prinţ şi cavaler al omeniei româneşti
Am stat în vara anului 1961 în aceeaşi celulă din celularul închisorii Aiud. Timp de trei luni am avut ocazia să mă inspir din tot ce am văzut la acest „adevărat Prinţ şi cavaler al omeniei româneşti”. Mi-a rămas călăuză pentru totdeauna de cum trebuie să fie şi să se comporte un legionar. Era modest în viaţa de celulă. Nu mi-a admis niciodată să fac curăţenia sau serviciile din acest spaţiu în locul lui. Eu eram tânăr şi simţeam nevoia de a-mi face o datorie faţă de cei mai afectaţi de anii mulţi la număr de penitenţă.
De la prinţul Ghica am preluat pentru memoria mea date importante despre Căpitan şi Moţa, despre Comandantul Horia Sima, despre multe alte intimităţi legionare din perioada Căpitanului. Mi-a prezentat cu multă claritate evenimente legionare trăite de dânsul şi un documentar asupra Legiunii… A fost unul din cei ce au respins cu demnitate diabolica reeducare comunistă de la Aiud a colonelului de securitate, Gheorghe Crăciun.
(Luca Călvărăsan – Istoria în lacrimi, Vol. II, Editura Bucura, Sibiu, 1998, p. 449)