Un general comunist și lecția de pateric a lui Moș Bâră
Pentru desfășurarea activităților de reeducare, în închisoare s-a înființat un club, unde ne puteam întâlni, puteam citi ziare ”Scânteia” și ”România liberă”, și schimba păreri între noi.
O dată pe săptămână venea de undeva un conferențiar să ne prezinte o temă, pentru a ne familiariza cu ”noile realități socialiste”. (…)
O întâmplare plină de tâlc mi-a rămas în amintire până azi.
Într-o zi, un general gras ca un butoi, cu uniforma gata-gata să plesnească pe el, a văzut prin curtea închisorii un bătrân.
– Moșule, de când faci pușcărie? la întrebat.
– De douăzeci de ani, domnule general!
– Bine, moșule, să ne spui diseară la întrunire ce ai învățat în acești douăzeci de ani de pușcărie!
Din întâmplare, cel vizat era moș Bâră din Făgăraș.
Ne-am adunat seara cu toții și generalul, important nevoie mare, ne-a spus:
– Astăzi vă prezentăm un om care a făcut douăzeci de ani de temniță. Să ne spună el ce a învățat în acești douăzeci de ani!
Și moș Bâră, modest cum era, a zis:
– Eu, domnule general, am învățat un lucru mare.
– Spune, moșule, să auzim cu toții!
– Apăi, domnilor, am învățat să aleg bucata de pită ai’ mai mică!
Noi am înțeles îndată sensul vorbelor sale. Generalul nu știu cât a priceput, că îndată a strigat la dânsul:
– Bine… Marș de aici!
Tâlcul vorbelor lui moș Bâră era limpede. Acolo unde foamea te făcea neom și lacom, acolo unde lăcomia căpăta forme monstruoase, aducându-ți noapte în închipuire munți de pilaf și platouri aburinde de fripturi, tu îți lăcătuiai poftele, alungai ispitele și te bucurai de o bucată de pâine sau un turtoi pe care le primeai, lăsând altora, la fel de infometați, bucata mai mare. Altfel spus, rămâneai modest. Ce lecție de bun simț!
(Nicolae Purcărea – Urlă haita…, Ed. Fundația Sfinții Închisorilor, Pitești, 2012, pp. 240-242)