Unde sunt cei care nu mai sunt?
Intrebat-am vântul,zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ;
Unde sunt cei care nu mai sunt ?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboiară nevăzute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Undelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
In lumina celui nepătruns.
Intrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarbă care vede-n întuneric
Taine necuprinse în cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt ?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, veţi vedea.
Visited 261 times, 1 visit(s) today
iunie 27, 2014 @ 2:05 pm
O elegie pe tema „Ubi sunt qui ante nos fuerunt?” François Villon declama: „Mais où sont les neiges d’antan ?” (Unde sunt zăpezile de altadata?). Autorul imnului „Gaudeamus igitur” se întreba aşijderea retoric: „Ubi sunt qui ante nos In mundo fuere?” ( Unde sunt, oare, cei care au trăit înaintea noastră?). Tema este universală şi va fi totdeauna ceva nou de spus.