„Vă invidiez părinte!”

Pr. I.: A venit odată gardianul cu un preot din Moldova, care era închis și el. A spus: ”Fă ceva părinte, că nu i se mai oprește hemoragia”. ”De ce?” ”Pentru că am semnat, la vizetă, sentința de divorț”, a spus preotul.

R.O.: Soția lui a divorțat?

Pr. I.: Da, iar el trebuia să semneze. Și îmi spune: ”Părinte, dar se poate să facă lucrul acesta? Om în toată firea, cu băieți studenți? Să se despartă, eu preot fiind?” Și, nu știu, am fost inspirat, atunci, zicându-i: ”N-a greșit. Aveți copii la școală și ea este în serviciu, i-au spus că o dă afară. Ce era să facă?”

R.O.: Ați avut o intuiție fantastică?

Pr. I.: Da. Pentru că aici văd mâna lui Dumnezeu care m-a inspirat în acel moment. Sunt evenimente care sunt ieșite din comun și pentru care pun mâna pe Evanghelie. Și zic: ”Părinte, ați greșit supărându-vă, pentru că dacă mă întreba pe mine și eu ziceam: ”Fă divorțul”, mai ales că sunteți în închisoare. Dar, ați uitat că divorțul acesta este un fleac, că este numai pe hârtie? Nu desființează cununia și nici raporturile dumneavoastră. Ea a făcut așa, pentru că trebuia să salveze familia. Dimpotrivă, v-a făcut un bine părinte!” Și i s-a oprit sângele. Și-a revenit. El fusese la Vladimirești. I-am spus: ”Părinte, te rog să te liniștești”.

R.O.: Era mai în vârstă?

Pr. I.: Da. Avea doi copii studenți. Așa de bine și-a revenit, încât zice: ”Părinte, sunt fericit. Nu m-am gândit la lucrul acesta”. Gardianul era și el bucuros, se vedea că este credincios.

Preotul s-a întins pe pat și a adormit, în patul meu.

R.O.: În timp ce vorbeați, el s-a liniștit și a adormit?

Pr. I.: Da. A adormit. Și nu știu dacă au trecut 20 de minute, să zic așa, și sare în picioare și zice: ”Părinte Ioane, a venit Mântuitorul și mi-a pus un epitrafir după gât, plin cu pietre nestemate”. L-am îmbrățișat și pe urmă a închis ochii și a murit. S-a liniștit și după aceea a murit. Am mai apucat doar să-i spun: ”Vă invidiez, părinte!”

(Pr. Ioan Iovan, Cuvinte împărtășite de părintele Ioan și maica stareță Cristina, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2007, pp. 111-112)