Vasile Turtureanu – un tânăr de o bunătate rară și cu un comportament fără reproș

În timpul când se afla la izolare¹, Vasile Turtureanu a fost ținutuit la pat de dureri abdominale violente. Făcuse o criză de apendicită. A doua zi a ieșit la raport:

– Domnule director, așa cum poate ați fost informat, eu sunt bolnav graf de o inflamație acută a apendicelui. Vă rog să mă trimiteți la un spital penitenciar să fiu operat.

– Turtureanu! Totul este simplu! Accepți reeducarea? Te operăm! N-o accepți? Nu te operăm!

– N-o accept, domnule director!

– N-o accepți? Cimitirul este dincolo de zidul închisorii!

Calea tratamentului i-a fost definitiv închisă. În continuare el s-a îngrijit singur cum a putut: comprese zilnice cu apă rece și rugăciuni insistente către Puterea Cerească.

Ovidiu Airinei îl descrie astfel: Vasile Turtureanu era un tânăr bucovinean înalt ca un brad, de o bunătate rară și cu un comportament fără reproș. El servea tuturor ca exemplu de demnitate. Încrezător în puterea miraculoasă a rugăciunii, el a supraviețuit atât crizei de apendicită, cât și viitorului sumbru ce-i fusese predestinat de temniceri.

Credința, spunea el, este voința omului de a spera, un dar care lui Vasile Turtureanu nu-i lipsea.

(Victor Roșca – Experimentul Târgșor. Începutul represiunii comuniste, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 33)

1. Acțiunea se petrece la închisoarea Târgșor, destinată elevilor.