Studentul Alexandru Bogdanovici (Şura) era fiul unui comunist din ilegalitate. Originar era din Soroca (Basarabia). După 23 august 1944 s-a refugiat cu familia în Moldova dintre Prut şi Carpati. În anul 1948 era student la Facultatea de drept din Iaşi şi şef al grupului studenţesc legionar din această facultate. Tatăl său a fost înscăunat ca prefect de Fâlciu sau Iaşi.
Din când în când, Turcanu, scrâşnind din dinţi, se adresa lui Bogdanovici, care nu se putea ridica din pat: -Mă, tu, prietenul meu cel mai bun, de mâna mea ai să mori! Şi se repezea la el, lovindu-l, aşa culcat cum era şi în imposibilitate de a mai face vreo mişcare.
Dacă sinuciderile erau excluse, de ucis, în schimb, se ucidea la Piteşti. Cele mai deseori, Ţurcanu era cel care ucidea cu mina lui prin torturi neîndurătoare.Victima lui privilegiată a fost Bogdanovici, pe care-l considera responsabil de arestarea lui şi pe care s-a răzbunat însutit.
…În această perioadă, până la plecarea la Piteşti, s-a hotărât probabil soarta lui Bogdanovici, care nu corespundea planului celor de la Bucureşti. El trebuia să dispară o dată cu tot ce cunoştea din discuţiile avute cu emisarii C.C.-ului, precum şi cu promisiunile auzite de la tatăl său.
În toamna anului 1948, în urma unei convorbiri (caz neîntâlnit până atunci) a lui Bogdanovici cu tatăl său, care fusese prefect al judeţului Botoşani, s-a observat o schimbare în atitudinea acestuia, schimbare care va fi considerată de mulţi ca începutul reeducării, datorită faptului că solicita cărţi şi broşuri spre a fi citite şi comentate.
Cineva a observat că în zilele de sărbătoare ori în zilele de post (vineri mai ales) reeducaţii erau şi mai îndrăciţi. De fapt, nu exista nici un moment de destindere. Dacă nu erai sub tortură, atunci erai spectator la tortura altora.
Sunt poate, spun poate, singurul dintre studenti care înainte de moartea lui, printr-o întâmplare si prin neatentia lui Ţurcanu, l-am întâlnit pe Bogdanovici în timp ce era dus de la camera 4 spital, unde se dădeau declaratiile, la o celulă la parter; eu fiind luat în acelasi timp, de la camera 3 subsol si dus spre camera 4 spital, la etaj.
